Zimbrul din rezervatie

Va oferim spre lectura povestirea “Zimbrul” scrisa de Al. Vergu.

Tatal ii promisese ca daca se mai potoleste viscolul, are sa-l ia cu el in rezervatie, dimineata, cand duce faneturi la animale.

- Cand iarna e grea, cu nametii mari, animalele padurii n-au cum sa gaseasca hrana si trebuie sa le venim in ajutor. Ai sa vezi acolo caprioare, mistreti si chiar zimbri.

- Capul de zimbrueste si pe stema Moldovei! – spuse, mandru de cunostintele sale, Telu.

De aceea, in ziua cand il luase cu el sa duca nutretul, Telu se astepta ca, din clipa in clipa, sa apara un zimbru.

- Uita-te bine in jur, ii zise tatal, in timp ce lua cu furca nutret si-l indesa in gratarul ieslei.

- Nu vad nimic, zise Telu.

- Ia uita-te in spatele tau.

- Un pui de caprioara! Exclama baiatul.

- Nu e chiar pui. E o caprioara mai mica. O cunosc,  e mai prietenoasa decat celelalte. Stai cuminte ca vine ea la tine.

Telulua o mana de fan sii-o intinse. Caprioara se opri la cativa pasi, isi ciuli urechile inainte, drepte ca niste teci si incepu sa rumege in gol.

- Inca nu te cunoaste, ii zise tatal.

Sania luneca incet pe partia dintre nameti. Apoi se opri.

- Aici isi au vadul lor mistretii. Si tatal lua sacul plin in brate, lasand sa se scurga, din loc in loc, cate un caus de boabe.

Trebuie sa le pun distantat, ca astia se incaiera!

- Dar nu-i vad …

- O sa apara acusi, cu patura de zapada in spinare! Dar observ cu altceva te preocupa pe tine, ii lua seama tatal. Zimbrii.

- Da! Recunoscu Telu. La ei ma gandeam. Au ieslea lor?

- Au, desigur, ieslea lor. Dar pentru ei am pregatit nutret concentrate: fan combinat cu gozuri, boabe sparte de la siloz. Hrana dupa carte, cum zice zootehnicianul nostru. Lada aceea din spatele saniei e pentru ei.

- Si o sa-l vedem?

- Tatal nu raspunse imediat.

- Daca avem putin noroc. Ti-am mai zis ca ei stiu oracand vin cu sania. Dar nu se grabesc. Nu dau gramada, asa, ca oile. Au si ei mandria lor! Sunt zimbri, nu capre!

Telu incepu sa topaie de frig. Tata si zise ca e gata sa inghete si intoarse sania luand drumul spre cabana. Il vazu pe baiat intristat si-i zise:

- Ce sa-i faci? Mandria la ei e mai puternica decat foamea. Dar o sa te mai iau cu mine si alta data, baiete, poateca atunci …

La un moment dat, intorcand capul, Telu exclama:

- Parca s-a miscat ceva in nameti …

- Da, priveste, e un zimbru: razbeste prin troiene ca un buldozer!