Ziua buna se cunoaste de dimineata - versuri

Va oferim spre lectura poezia “Ziua” scrisa de Horia Arama.

Cand auzi trambita de dimineata

Care suna in cer noua zi,

Soarele, pasare sugubeata,

Fuge pe usa unei colivii,

Scapa din mainile cui vrea sa-l prinsa,

Intr-un ochi de roua se uita-n oglinda,

Sare din creanga in creanga pe rand,

Numarand,

Numarand,

Numarand

Secunde rotunde

Si trepte trepte

Pana-n bolta boltii ca un ceaun,

Unde nu- mai ajung cetile –

Si desface cozi de paun.

Uite, de-aceea-mi plac diminetile.

In amiaza, cerul e o cununa

De raze care tasnesc si se-aduna.

Pe toate cerestile ulite

E-un du-te-vino de sulite,

Care se-ncurca, se-nteapa, se tes

Intr-un tol de argint stecurat si ales,

Iar de pe el, din senin, ploua

O lumina deplina si noua

Ce-o beau din cause livezile.

Uite, de-aceea-mi plac mie amiezile.

Spre seara

Culorile se nasc iara.

Parca o toamna-si coboara cu-ncetul

Ruginile stinse si violetul.

Soarele trage a somn, obosit,

Cerul e-un curcubeu potolit,

Iar din unghere ies niste

Umbre ce ziua n-au voie sa miste.

Pitici, licurici au sa-si spuna

Taine vechi pe cand curg adierile –

Si nu se tem nici de luna.

Poate de-aceea-mi plac serile.

Noaptea, lumina s-a stins.

Totul doarme-ntr-o blana de urs

Mancata de vreme si plina de gauri,

Prin case, peste astralele hauri,

Stelele, ca o ploaie de-arginti,

Rand catre noi cu alibi lor dinti.

Din codrii sonori ca niste viori,

De pe palma ininsa a unui copac

Le raspund galese privighetori.

De-aceea si noptile-mi plac.