Iarba de Grigore Vieru
Va oferim spre lectura poemul "Iarba", scris de Grigore Vieru.
Nu-i fiinta-n lume mai curata
Decat iarba leganand viata,
Roua este singurul ei dinte
Ce ne musca glezna dimineata.
Dulce ca naframa de mireasa,
Ca matasea nuptialei rochii,
Iarba e povestea luminoasa
Care-aevea o vedem cu ochii.
Tu, omul, pazeste
Oglinda ei cea vie
In care se priveste
Selena de-o vecie!
Pazeste ca viata
Oglinda ei cea verde
In care dimineata
Copilul tau se vede!
E pacat s-o izgonim din lume
Pentru mari, imaginare creste.
Daca omul are doua nume,
Una dintre ele iarba este.
Calca-o cu inima, nu cu talpa,
Si asculta glasul inserarii:
- Vai de piatra care-si uita iarba,
E sortita-n veci insingurarii!
Tu, omule, pazeste
In care se priveste
Selena de-o vecie!
Oglinda ei cea verde
In care dimineata
Copilul tau se vede.
Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi: