Comorile

In jurul descoperirilor de comori s-au scris multe lucruri adevarate si mai multa literatura fantastica. Subiectul original sau imaginat are intotdeauna un continut misterior si aventuros.

Nu exista ruina de castel sau padureasupra carora poporul sa nu fie convins ca in subteranele necunoscute sau sub radacina copacilor se afla ingropate comori pazite de caini cu ochii de flacari albastre.

Legendele create de popor, in jurul lor, contin intr-adevar o oarecare verosimilitate, deoarece in timpul razboaielor din vremurile trecute sau in vremurile de bejanie, boierii ingropau prin pivnitele castelelor,  conacelor sau prin cimitire, intreaga lor avere, compusa din monede si bijuterii, deseori de o valoare importanta. Secretul il stia doar acela care trebuia sa fuga si, fie ca murea intr-o lupta sau subit, il ducea cu el in mormant, asa ca toata averea lui ramanea ingropata.

La fel procedau si vechii nostri haiduci, care pentru a-si feri produsul loviturilor de ochii indiscreti si de poftele tovarasilor de banda, le ingropau la radacinile copacilor, in locuri cunoscute numai de ei. Si, cum o sfarseau cam de regula pe streang sau sub barba calaului, comorile adunate ramaneau ascunse in veci.

In strainatate, unde a domnit veacuri intregi feudalismul, s-au gasit nenumarate comori si in Germania exista un departament in ministerul artelor care se ocupa, exclusiv, de aceste descoperiri.

Cea mai importanta comoara care s-a gasit la noi a fost grupul “Closca cu pui” (Closca cu puii de aur), un serviciu de aur cizelat, caruia i se atribuie o origine daca.