Fabulă de Lope de Vega - Pisica şi clopoţelul
La un consiliu, neamul şoricesc,
Spre a scăpa de groaznica pisică,
A discutat, aşa cum e firesc,
Cu multă pasiune, fără frică.
S-au disputat opinii şi idei,
Şi s-au făcut propuneri foarte multe,
Iar toţi guzganii, ca de-obicei,
Prea răbdători au stat să le asculte.
Când s-a propus de către-un şoricel,
Să i se lege marele duşman,
De gât, discret, un fleac de clopoţel,
(Deci, un semnal de-aramă năzdrăvan)
Aplaudă prelung întregul for,
Găsind formula asta genială.
Dar un guzgan bătrân, prevăzător,
A ripostat cu multă chibzuială:
- Ideea-i bună. N-am nimic de zis.
Când vine mâţa clopoţelul sună …
Dar, aş dori să ştiu în mod precis,
Şi cine îndrăzneşte să i-l pună?
Traducere de Gabriel Teodorescu
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi: