Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Din lumea celor care nu cuvant…

Din lumea celor care nu cuvanta Castorul

Din lumea celor care nu cuvanta - Castorul   Castorul este cel mai vestit constructor din lumea animala, fiind inzestrat si cu instinct natural. Alcatuit in cete sau formatiuni, se apuca de lucru,...

Eucaliptul arborele curcubeu

Eucaliptul arborele curcubeu

Eucaliptul - arborele curcubeu Toata lumea a auzit de pastilele verzi de eucalipt/eucaliptus/eucalyptus a caror aroma usor camforata parfumeaza gura. Esenta care da acestor bomboane dulci valoarea lor este...

Legenda trandafirilor

Legenda trandafirilor

Legenda trandafirilor Iata legenda trandafirilor, o varianta a autorului Georgio Petrini. Poporul unei imparatii era foarte sarac. Nimeni nu-si putea inchipui de ce era asa de sarac! ... Cine...

Formarea si dezvoltarea intrau…

Formarea si dezvoltarea intrauterina a embrionului si fatului uman

Formarea si dezvoltarea intrauterina a embrionului si fatului uman   Fiinţa umana isi are punctul de plecare in ingemanarea dintre ovul şi spermatozoid, iar intr-un alt articol am vorbit despre acest lucru,...

Desene si planse de colorat pe…

Desene si planse de colorat pentru 24 ianuarie ziua unirii

Desene si planse de colorat pentru 24 ianuarie ziua unirii Pe 24 ianuarie sarbatorim impreuna un mare si important eveniment in istoria tarii noastre, Romania. Vorbim despre Mica Unire, cunoscuta drept...