Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Mica sirena de Hans Christian …

Mica sirena de Hans Christian Andersen partea I

Mica sirenă - de Hans Christian Andersen - partea I   Departe, departe în largul mării, apa-i albastră ca floarea albăstrelelor, limpede ca cel mai curat cristal şi aşa de adâncă, încât...

Orasul Brasov reper in timp

Orasul Brasov reper in timp

Orasul Brasov reper in timp Popular Braseu, orasul Brasov este asezat la 45°27´36ʺ latime nordica si la 43°15´30ʺ lungime estica de la Ferro, avand o inaltime mijlocie de 600 m deasupra...

Serbare Craciun traditii roman…

Serbare Craciun traditii romanesti de Craciun

Serbare Crăciun - Tradiţii româneşti de Crăciun   Vă prezentăm un program pentru serbarea de Crăciun, o minunată scenetă legată de obiceiurile şi tradiţiile româneşti de Crăciun.   Colindǎtorii:   - Am venit sǎ colindǎm De bine...

Ilustrata de la Cheia

Ilustrata de la Cheia

Ilustrata de la Cheia La Cheia, frumusetea si prospetimea se intalnesc la tot pasul. Baltesc in forme si culori variate, dispuse in carnatia frematatoare a pajistilor, in verdele amar...

Fiii soarelui

Fiii soarelui

Fiii soarelui Va oferim spre lectura basmul african „Fiii soarelui”, originar din Kenya. Un om din cei ce vaneaza sau isi pasc turmele la poalele muntelui Kilimanjaro avea patru...