Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Povestea celor sapte rate

Povestea celor sapte rate

Povestea celor sapte rate Va oferim spre lectura “Povestea celor sapte rate” scrisa de Vladimir Colin. Au fost odata sapte rate. Prima era schioapa, a doua era chioara, a treia avea ciocul...

Mesaje frumoase de Florii

Mesaje frumoase de Florii

Mesaje frumoase de Florii     Mesaje frumoase pentru cei cu nume de floare şi care îşi sărbătoresc onomastica în Duminica Floriilor: Floare, Floarea, Florina, Florica, Florentina, Anemona, Floarea, Florina, Garofiţa,...

Cel mai frumos tablou

Cel mai frumos tablou

Cel mai frumos tablou Va oferim spre lectura povestirea “Cel mai frumos tablou” scrisa de Geta Iures. Intai si-ntai a aparut o codita pufoasa si pe urma veverita roscata. “Tup, tup! –...

Steaua sus rasare

Steaua sus rasareAfla versuri colinde - Steaua sus rasare.   Steaua sus rasare,Ca o taina mare,Steaua stralucesteSi lumii vesteste.

Spune mi Copilarie

Spune mi Copilarie

Spune-mi, Copilărie   Vezi şi învaţă alături de copilul tău poezia “Spune-mi, copilărie”, scrisă de Elia David. Visează şi păstrază copilăria în suflet mereu. Bucurati-va de 1 Iunie! E cel mai bun...