Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Prin padure poveste

Prin padure poveste

Prin padure - poveste Va oferim spre lectura povestea “Prin padure” scrisa de Mircea Pop, iar ilustratia apartine lui Done Stan. Prietenul meu are un prieten care are un unchi padurar, la...

Sticla si fabricarea sticlei

Sticla si fabricarea sticlei

Sticla si fabricarea sticlei Sticla este un corp stravazator, fara culoare, dar care poate fi colorat. Ea se zgarie greu, dar se sparge usor. Incalzita la o temperatura inalta,...

Despre dragoste si iubire cita…

Despre dragoste si iubire citate maxime cugetari aforisme ganduri

Despre dragoste si iubire - citate, maxime, cugetari, aforisme, ganduri   Transmite un gand bun, un ravas de iubire persoanei dragi. Vezi citate, maxime, cugatari, aforisme, ganduri ... Sunt scurte si pline...

La tarmul Marii Negre

La tarmul Marii Negre

La tarmul Marii Negre Va oferim spre lectura poezia “Tarmul marii”. La o margine de tara Unde ape mugitoare Inspumeaza sub faleze Sa dea florilor...

Ciubotica cucului

Ciubotica cucului

Ciubotica cucului   Iata poezia “Ciubotica cucului” scrisa de Rusalin Muresan.   Cer albastru, veselie, Verde-i frunza nucului. Noi culegem pe campie Ciubotica Cucului.