Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Desenam peisaje primavara

Desenam peisaje primavara

Desenam peisaje primavara   Raze de soare, natura renascuta, flori minunate, pasari si multa magie. Asta e primavara. Un anotimp aparte pe care il asteptam intotdeauna cu nerabdare si cu bratele deschise....

Rujeola sau pojarul

Rujeola sau pojarul

Rujeola sau pojarul   Ce este rujeola? Rujeola este o boala virala foarte contagioasa, caracterizata printr-o eruptie cutanata raspandita pe tot corpul si simptome asemanatoare gripei, inclusiv febra mare, tuse, secretii nazale si...

Istoria luminii

Istoria luminii

Istoria luminii Locuind in acele locuri ale globului pamantesc, unde noptile sunt mai lungi decat zilele, popoarele si omenirea s-a straduit sa lungeasca ziua prin lumina, iar aceasta sa fie cat...

Versuri pentru Colindul Maicii…

Versuri pentru Colindul Maicii Domnului

Versuri pentru Colindul Maicii Domnului Vezi versurile pentru “Colindul Maicii Domnului”, de la Magda Ovisiu, Somes Rece, Cluj. Domnului Hristos, Sus la poarta cerului Sade Maica Domnului, Sade, sade,...

Activitatea onirica si interpr…

Activitatea onirica si interpretarea viselor III

Activitatea onirica si interpretarea viselor III Valoarea profetica Din timpuri imemoriabile s-a admis ca visele oamenilor pot reprezenta adevarate “informari” din partea unor forte supranaturale asupra viitorului unor oameni, grupuri, actiuni. Si...