Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Pestera si ieslea

Pestera si ieslea

Pestera si ieslea Iata versurile pentru colinda “Pestera si ieslea” culese din vechime, in judetul Neamt. Maria se preumbla, Vre-un lacas a capata, Jos in sus si iar in jos, Caci bate vant friguros, Si are...

Felicitare handmade originala …

Felicitare handmade originala cu maini si inima

Felicitare handmade originala cu maini si inima Vrei sa ii faci o supriza mamei tale? Confectioneaza o felicitare handmade originala. Va fi incantata de acest cadou. E vorba de o felicitare...

Musuroaie mari si mici

Musuroaie mari si mici

Musuroaie mari si mici   Va oferim spre lectura poezia “Musuroaie mari si mici” scrisa de Marin Sorescu.   Musuroaie mari si mici Pazite de licurici Care dorm si tin, in vis, Cate-un ochi aprins (deschis), Care...

Buna dimineata dragi copii

Buna dimineata dragi copii

Buna dimineata, dragi copii   Va oferim spre lectura poezia «Buna dimineata», scrisa de Emil Dorian.   Prin copaci se cearta viu Guresele vrabioare. Strada vrea de timpuriu Sa se scalde iar in soare.

Padurea isi inchide stagiunea …

Padurea isi inchide stagiunea de vara

Padurea isi inchide stagiunea de vara ...   Va oferim spre lectura poezia „Padurea-si inchide stagiunea de vara ...” scrisa de T. Murasanu.   In bocet de ramuri si-n vuiet de orga Padurea-si inchide stagiunea...