Univers de copil

A+ R A-


Legenda mierlei

 

Demult, tare demult, cât de mult o fi de atunci nu se ştie, trăia undeva o văduvă săracă. Singurul ei sprijin era o fată hărnicuţă şi foarte credincioasă. Duminicile şi sărbătorile nu lipsea niciodată de la biserică, unde se ruga cu multă evlavie. Fata era veselă şi nu se arăta nemulţumită de sărăcia lor. Ca să-i treacă urâtul, fata văducei începea foarte des să-i cânte. Şi Mierliţei, că aşa se chema fata, îi plăcea mai ales să fluiere.

Într-o zi, plecă mama Mierliţei de acasă să colinde pe unde va putea în lume, ca să agonisească cele trebuincioase. A mers ea aşa mult, pe la unii şi pe la alţii, muncind din greu. De la un timp însă, într-atât a slăbit-o munca, că s-a îmbolnăvit şi Dumnezeu s-a îndurat să-i curme suferinţele şi s-o cheme la el, în lumea celor drepţi.

Biata Mierliţă a aşteptat în zadar să se întoarcă mama ei. De la o vreme sufletul i-a fost cuprins de o tristeţe şi o presimţire rea. I-a pierit toată veselia şi plăcerea de a cânta. A îmbrăcat atunci straie negre, a luat un bulgăre mare de ceară şi multe fire de tort şi a plecat în lume să-şi caute mama. Când trecea pe lângă o biserică, se oprea, rupea din bulgărul de ceară, sufla în ea până o înmuia şi îndată răsucea cu mânuţele pe un fir de tort, până făcea o lumânărică, intra apoi în biserică, aprindea lumânărica la icoana Maicii Domnului şi se ruga să-i ajute să-şi afle mama. Aşa a colindat fata prin lume, până când a terminat ceara şi firele de tort.

Când şedea în genunchi în faţa icoanei, unde aprinsese cea din urmă lumânărică, deodată, de pe icoană se desprinde chipul Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul în braţe şi prinde a zice:
- Bună fetiţă, mama ta  a plecat demult din lumea aceasta şi este destul de fericită acolo unde este. Tu de acum înainte, ca să nu mai suferi, te vei preface în păsărică, în păsărică veselă, aşa cum erai înainte, când trăia mama ta!

Cele spuse de Maica Domnului de îndată se împliniră şi de atunci până azi mierla e cu pene negre, că negre erau straiele fetei şi cu picioarele şi ciocul galben ca de ceară, fiindcă prea mult a suflat cu gura şi a sucit ceara în mâini, pentru lumânări. Iar prin crâng şi stufiş, caută de zor mâncare şi tot fluieră, ca să n-o prindă urâtul şi tristeţea.

 

Addthis

Primavara George Toparceanu

Primavara George Toparceanu

Primăvara - George Topârceanu   Cântecul „Primăvara” după versurile marelui poet George Topârceanu şi varianta audio interpretată de trupa Mondial.   După-atâta frig şi ceaţăIar s-arată soarele.De-acum nu ne mai îngheaţăNasul şi picioarele!

Privesc Carpatii romanesti

Privesc Carpatii romanesti

Privesc Carpatii romanesti Va oferim spre lectura poezia “Carpatii romanesti” scrisa de Mircea Sandru. Carpatii si-au croit drum prin inima Romaniei, oferind vederii privelisti alpine deosebit de...

Atmosfera in cadrul familiei s…

Atmosfera in cadrul familiei si forme de trairi afective la copilul mic

Atmosfera in cadrul familiei si forme de trairi afective la copilul mic De obicei, parintii se feresc sa discute cu tonul ridicat in prezenta copiilor, crezand ca acest mod este singurul...

Virusi care determina sexul fe…

Virusi care determina sexul fetusului

Virusi care determina sexul fetusului Virusul hepatitei sau “antigena Australia” prezinta o structura aproape identica cu aceea a spermatozoidului Y. Daca acest antigen contamineaza un barbat, anticorpii care rezulta distrug in...

Animale inrudite cu pisica

Animale inrudite cu pisica

Animale inrudite cu pisica In acest articol dorim sa va prezentam, pe scurt, cateva animale inrudite cu pisica, respectiv: rasul (linxul), tigrul si leul.