Univers de copil

A+ R A-


Legenda mierlei

 

Demult, tare demult, cât de mult o fi de atunci nu se ştie, trăia undeva o văduvă săracă. Singurul ei sprijin era o fată hărnicuţă şi foarte credincioasă. Duminicile şi sărbătorile nu lipsea niciodată de la biserică, unde se ruga cu multă evlavie. Fata era veselă şi nu se arăta nemulţumită de sărăcia lor. Ca să-i treacă urâtul, fata văducei începea foarte des să-i cânte. Şi Mierliţei, că aşa se chema fata, îi plăcea mai ales să fluiere.

Într-o zi, plecă mama Mierliţei de acasă să colinde pe unde va putea în lume, ca să agonisească cele trebuincioase. A mers ea aşa mult, pe la unii şi pe la alţii, muncind din greu. De la un timp însă, într-atât a slăbit-o munca, că s-a îmbolnăvit şi Dumnezeu s-a îndurat să-i curme suferinţele şi s-o cheme la el, în lumea celor drepţi.

Biata Mierliţă a aşteptat în zadar să se întoarcă mama ei. De la o vreme sufletul i-a fost cuprins de o tristeţe şi o presimţire rea. I-a pierit toată veselia şi plăcerea de a cânta. A îmbrăcat atunci straie negre, a luat un bulgăre mare de ceară şi multe fire de tort şi a plecat în lume să-şi caute mama. Când trecea pe lângă o biserică, se oprea, rupea din bulgărul de ceară, sufla în ea până o înmuia şi îndată răsucea cu mânuţele pe un fir de tort, până făcea o lumânărică, intra apoi în biserică, aprindea lumânărica la icoana Maicii Domnului şi se ruga să-i ajute să-şi afle mama. Aşa a colindat fata prin lume, până când a terminat ceara şi firele de tort.

Când şedea în genunchi în faţa icoanei, unde aprinsese cea din urmă lumânărică, deodată, de pe icoană se desprinde chipul Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul în braţe şi prinde a zice:
- Bună fetiţă, mama ta  a plecat demult din lumea aceasta şi este destul de fericită acolo unde este. Tu de acum înainte, ca să nu mai suferi, te vei preface în păsărică, în păsărică veselă, aşa cum erai înainte, când trăia mama ta!

Cele spuse de Maica Domnului de îndată se împliniră şi de atunci până azi mierla e cu pene negre, că negre erau straiele fetei şi cu picioarele şi ciocul galben ca de ceară, fiindcă prea mult a suflat cu gura şi a sucit ceara în mâini, pentru lumânări. Iar prin crâng şi stufiş, caută de zor mâncare şi tot fluieră, ca să n-o prindă urâtul şi tristeţea.

 

Paste 2014

Paste 2014

Paste 2014 Sfanta sarbatoare a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos va fi celebrata in 2014 in aceeasi zi atat de ortodocsi cat si de catolici, pe 20 aprilie. Venim in intampinarea...

Confectionare oameni de zapada…

Confectionare oameni de zapada din hartie

Confectionare oameni de zapada din hartie De indata ce zapada cade, copilul tau se bucura si admira multimea fulgilor de zapada. Mai mult, astepta cu nerabdare sa se adune zapada, sa...

Omul si uneltele sale

Omul si uneltele sale

Omul si uneltele sale Aparitia omului constituie punctual culminant al procesului de evolutie a speciilor de pe Pamant. Ceea ce il deosebeste pe om de animale este nu numai aspectul fizic...

Boney elefantul pe tricicleta

Boney elefantul pe tricicleta

Boney - elefantul pe tricicleta Va oferim spre lectura povestirea “Boney - elefantul pe tricicleta”, scrisa de Ruth Manning-Sanders, tradusa in limba romana de Nina Sanculescu.

Caldura si lumina pentru sanat…

Caldura si lumina pentru sanatatea noastra

Caldura si lumina pentru sanatatea noastra Sangele si tot corpul omului este cald si, cu toate acestea, putem sa traim si in aer rece daca ne aparam corpul prin haine mai...