Univers de copil

A+ R A-


Legenda mierlei

 

Demult, tare demult, cât de mult o fi de atunci nu se ştie, trăia undeva o văduvă săracă. Singurul ei sprijin era o fată hărnicuţă şi foarte credincioasă. Duminicile şi sărbătorile nu lipsea niciodată de la biserică, unde se ruga cu multă evlavie. Fata era veselă şi nu se arăta nemulţumită de sărăcia lor. Ca să-i treacă urâtul, fata văducei începea foarte des să-i cânte. Şi Mierliţei, că aşa se chema fata, îi plăcea mai ales să fluiere.

Într-o zi, plecă mama Mierliţei de acasă să colinde pe unde va putea în lume, ca să agonisească cele trebuincioase. A mers ea aşa mult, pe la unii şi pe la alţii, muncind din greu. De la un timp însă, într-atât a slăbit-o munca, că s-a îmbolnăvit şi Dumnezeu s-a îndurat să-i curme suferinţele şi s-o cheme la el, în lumea celor drepţi.

Biata Mierliţă a aşteptat în zadar să se întoarcă mama ei. De la o vreme sufletul i-a fost cuprins de o tristeţe şi o presimţire rea. I-a pierit toată veselia şi plăcerea de a cânta. A îmbrăcat atunci straie negre, a luat un bulgăre mare de ceară şi multe fire de tort şi a plecat în lume să-şi caute mama. Când trecea pe lângă o biserică, se oprea, rupea din bulgărul de ceară, sufla în ea până o înmuia şi îndată răsucea cu mânuţele pe un fir de tort, până făcea o lumânărică, intra apoi în biserică, aprindea lumânărica la icoana Maicii Domnului şi se ruga să-i ajute să-şi afle mama. Aşa a colindat fata prin lume, până când a terminat ceara şi firele de tort.

Când şedea în genunchi în faţa icoanei, unde aprinsese cea din urmă lumânărică, deodată, de pe icoană se desprinde chipul Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul în braţe şi prinde a zice:
- Bună fetiţă, mama ta  a plecat demult din lumea aceasta şi este destul de fericită acolo unde este. Tu de acum înainte, ca să nu mai suferi, te vei preface în păsărică, în păsărică veselă, aşa cum erai înainte, când trăia mama ta!

Cele spuse de Maica Domnului de îndată se împliniră şi de atunci până azi mierla e cu pene negre, că negre erau straiele fetei şi cu picioarele şi ciocul galben ca de ceară, fiindcă prea mult a suflat cu gura şi a sucit ceara în mâini, pentru lumânări. Iar prin crâng şi stufiş, caută de zor mâncare şi tot fluieră, ca să n-o prindă urâtul şi tristeţea.

 

Addthis

1 Iunie Ziua Copilului

1 Iunie Ziua Copilului

1 Iunie - Ziua Copilului 1 Iunie este o zi speciala, este Ziua Internationala a Copilului, sarbatoarea tuturor copiilor si a fiecaruia in parte, ocazie cu care gandurile noastre se indreapta...

Felicitari urari si mesaje de …

Felicitari urari si mesaje de Anul Nou 2017

Felicitari, urari si mesaje de Anul Nou 2017 Anul Nou 2017 bate la usa si reprezinta cel mai bun prilej pentru a transmite colegilor, prietenilor si celor dragi dvs....

Romanta soarelui de Ion Minule…

Romanta soarelui de Ion Minulescu

Romanţa soarelui de Ion Minulescu   Răsar,Mă-nalţ,CoborŞi-apoi dispar,Şi-apusul meu e totuşi răsărit…

Primul calator roman cu vaporu…

Primul calator roman cu vaporul

Primul calator roman cu vaporul Memorialistul roman Dinicu Golescu a fost unul dintre cei mai pasionati calatori ai vremii sale. Despre minunatiile vazute de el in cele doua mari voiaje facute...

Stolnicul Constantin Cantacuzi…

Stolnicul Constantin Cantacuzino primul autor al unei harti romanesti

Stolnicul Constantin Cantacuzino - primul autor al unei harti romanesti Constantin Cantacuzino, stolnic, diplomat, istoric si geograf, reprezentant de seama al umanismului in tarile romane, s-a nascut in anul 1640 in...