Univers de copil

A+ R A-


Legenda mierlei

 

Demult, tare demult, cât de mult o fi de atunci nu se ştie, trăia undeva o văduvă săracă. Singurul ei sprijin era o fată hărnicuţă şi foarte credincioasă. Duminicile şi sărbătorile nu lipsea niciodată de la biserică, unde se ruga cu multă evlavie. Fata era veselă şi nu se arăta nemulţumită de sărăcia lor. Ca să-i treacă urâtul, fata văducei începea foarte des să-i cânte. Şi Mierliţei, că aşa se chema fata, îi plăcea mai ales să fluiere.

Într-o zi, plecă mama Mierliţei de acasă să colinde pe unde va putea în lume, ca să agonisească cele trebuincioase. A mers ea aşa mult, pe la unii şi pe la alţii, muncind din greu. De la un timp însă, într-atât a slăbit-o munca, că s-a îmbolnăvit şi Dumnezeu s-a îndurat să-i curme suferinţele şi s-o cheme la el, în lumea celor drepţi.

Biata Mierliţă a aşteptat în zadar să se întoarcă mama ei. De la o vreme sufletul i-a fost cuprins de o tristeţe şi o presimţire rea. I-a pierit toată veselia şi plăcerea de a cânta. A îmbrăcat atunci straie negre, a luat un bulgăre mare de ceară şi multe fire de tort şi a plecat în lume să-şi caute mama. Când trecea pe lângă o biserică, se oprea, rupea din bulgărul de ceară, sufla în ea până o înmuia şi îndată răsucea cu mânuţele pe un fir de tort, până făcea o lumânărică, intra apoi în biserică, aprindea lumânărica la icoana Maicii Domnului şi se ruga să-i ajute să-şi afle mama. Aşa a colindat fata prin lume, până când a terminat ceara şi firele de tort.

Când şedea în genunchi în faţa icoanei, unde aprinsese cea din urmă lumânărică, deodată, de pe icoană se desprinde chipul Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul în braţe şi prinde a zice:
- Bună fetiţă, mama ta  a plecat demult din lumea aceasta şi este destul de fericită acolo unde este. Tu de acum înainte, ca să nu mai suferi, te vei preface în păsărică, în păsărică veselă, aşa cum erai înainte, când trăia mama ta!

Cele spuse de Maica Domnului de îndată se împliniră şi de atunci până azi mierla e cu pene negre, că negre erau straiele fetei şi cu picioarele şi ciocul galben ca de ceară, fiindcă prea mult a suflat cu gura şi a sucit ceara în mâini, pentru lumânări. Iar prin crâng şi stufiş, caută de zor mâncare şi tot fluieră, ca să n-o prindă urâtul şi tristeţea.

 

Addthis

Hambarul piramida pentru orez …

Hambarul piramida pentru orez din Daqing China

Hambarul piramida pentru orez din Daqing China In sudul Chinei, in apropierea granitei cu Birmania, Laos si Vietnam, se afla provincia Yunnan, unde stepa nemarginita este inconjurata de munti semeti. In...

Poezii despre ghiocei pentru c…

Poezii despre ghiocei pentru copii

Poezii despre ghiocei pentru copii   Primăvara începe să-şi cânte simfonia măiastră şi ghioceii încep să răsară. Poezii cu şi despre ghiocei pentru copii. Bucuraţi-vă de puritatea lor şi de frumuseţea primăverii!   Ghiocelul Valeria...

Enigmele Insulei Pastelui

Enigmele Insulei Pastelui

Enigmele Insulei Pastelui Legenda povesteste ca dupa o lunga si grea calatorie, Hotu Matua a poposit in Insula Pastelui, unde avea sa devina primul rege si a botezat-o “Te Pito no...

Despre Slanic si versuri la ce…

Despre Slanic si versuri la ceas de seara

Despre Slanic si versuri la ceas de seara Va oferim spre lectura poezia „Slanic” scrisa de G. Tutoveanu. Parau-si canta basmul lui de veacuri, Pe...

Brotacelul

Brotacelul

Brotacelul Mic, nevinovat, dragalas, e printre ultimele animale carora le e frica de iarna ce vine. La fel ca greierele, renunta foarte greu la cantat, dupa ce toata...