Scurt istoric al sarutului

Sarutul nu dateaza de cand omenirea, el a fost “inventat” in urma cu cateva mii de ani, cand, de la caz la caz, a simbolizat fie o dovada de respect sau prietenie, fie una de supusenie.

Nu se stie exact cand a aparut primul sarut “de iubire”. Stim, in schimb, ca in vechiul Babilon, in urma cu 2.000 de ani, gestul era considerat impudic, iar legile prevedeau in acest sens pedepse grave: femeilor li se taiau ambele urechi, iar barbatului in culpa isi platea indrazneala prin pierderea buzei inferioare.

La vechii greci se sarutau numai barbatii; ei se apucau in acest scop, de urechi, iar sarutul lor se numea “Chytra” sau ceea ce insemna “butoi cu toarta”. La vechii romani, gestul exprima dovada dragostei reciproce. O femeie, sarutata de un barbat impotriva vointei ei, putea pretinde, prin lege, despagubiri substantiale, uneori chiar jumatate din averea barbatului respectiv.

In evul mediu sarutul a fost, in schimb, la mare cinste. Atunci a aparut si sarutul mainilor, ca expresie a unei preturiri deosebite. In secolul al XIII-lea, cand un barbat pleca in calatorie, femeia nu-l saruta la despartire numai pe sotul ei, ci si pe insotitorul acestuia.

In 1528, la Rostock, o sotie si-a dat sotul in judecata, solicitand sprijinul legii, pentru ca acesta s-o sarute mai des. Tribunalul a hotarat ca sotia sa fie sarutata de trei ori in zilele lucratoare si de cinci ori in zilele de duminica si sarbatori. In aceeasi vreme, in Anglia, un sot care-si batea sotia a fost condamnat sa o sarute de doua ori pe zi, in caz de nerespectare a sentintei judecatoresti, respectivul urma sa execute o pedeapsa intr-o tabara de munca. Se spune ca sotul a preferat munca fortata.

Deseori, femeile frumoase evaluau la un pret foarte mare sarutul. Imparatul Otto al IV-lea i-a daruit frumoasei florentine Berta Bellicioni, in schimbul unui sarut, intregul district Casermine din regiunea Romagna. In 1922, in orasul Denver, din statul Colorado, s-a organizat, pentru construirea unei foarte importante sosele, o “loterie de saruturi” la care si-au dat concursul cele mai frumoase fete din oras. Suma necesara s-a colectat intr-un timp record.

Intr-o enciclopedie a secolului XVIII exista o nostima definitie a sarutului: “Sarutare sau lins pe bot, sau, plescait din buze, este o izbire sau unire inflacarata, provenita din iubire, in care gura unuia apasa atat de tare gura celuilalt incat la deslipirea buzelor se aude un zgomot ce arata evident placere”.

In secolul XIX, intr-o asa-numita “Lege a saniutei”, se specifica urmatoarele: “O doamna invitata la sanius de un domn era obligata sa-l sarute ca un semn de recunostinta pentru invitatie”.

Cele mai multe saruturi pe care le-a obtinut vreodata un barbat sunt atribuite locotenentului Habson, care, evidentiat in razboiul americano-spaniol din 1898, a fost sarutat, cu ocazia trecerii sale triumfale prin America, de mai mult de zece mii de fete si femei.