Anemonele sau florile vantului

Anemona este o floare singuratica, un gen de plante din familia Ranunculaceae si care cuprinde aproximativ 120 de specii de flori. Culoarea aprinsa a florilor atrage privirile ca un magnet. Este atat de frumoasa in simplitatea ei! Anemonele sunt plante erbacee, perene, cu frunze radicale si cu flori mari, asemanatoare macului, de diferite culori (rosu, roz, albastru, violet, alb). Lumina favorizeaza intensitatea culorilor, fiind o planta iubitoare de soare. Infloresc de obicei primavara si cresc in flora spontana, dar pot fi si cultivate ca plante decorative.

O veche poveste spune ca anemonele au aparut din lacrimile Afroditei, zeita dragostei, varsate pentru Adonis, iubitul ei, atunci cand a a aflat de moartea acestuia. Asadar, anemona este floarea lui Adonis, cel care a fost preschimbat de Venus intr-o anemona de culoarea purpuriei. Scena a fost suprinsa si descrisa de Ovidius in “Metamorfoze”:

“Ea stropi cu nectar mirositor sangele care, atins, se umfla, asa cum, atunci cand ploua, se ridica basici stravezii pe suprafata apei. N-a zabovit mai mult de o ora si din sange s-a nascut o floare de culoarea sangelui, asemenea aceleia pe care o au rodiile ce-si ascund semintele sub coaja lui subtire. Totusi ea e de scurta durata, caci, netinandu-se bine si fiind prea usoara, o scutura aceleasi vanturi care-i poarta numele.”

Se spune ca florile nascute din lacrimile zeitei protejeaza de rau si aduc noroc. Legenda mai spune ca anemona prezice zilele ploioase si ca zanele obisnuiesc sa doarma intre petalele ei dupa ce ea se inchide la apusul soarelui.

Denumirea acestei flori provine din cuvantul grecesc anemos (Άνεμος) care inseamna vant. Anemona simbolizeaza intai de toate efemerul. Se spune, exceptand legenda evocata de Ovidius, ca anemona ar fi zamislita de vant si purtata de aripile lui. Ea dezvaluie atat bogatia si resipa vietii, cat si precaritatea ei. Denumirea populara de “floarea vantului” provine de la faptul ca semintele sunt usor spulberate de vant, datorita unor perisori pufosi care imbraca semintele.

De asemenea, anemona redestepteaza imaginea unei iubiri aservite oscilatiilor sentimentale si capriciilor vanturilor. In limbajul florilor, anemona simbolizeaza anticipare, asteptare, iubire netarmuita. Petalele rosii ale anemonei sugereaza buze intredeschise de suflarea vantului. Ea apare, astfel, legata de prezenta si de suflul Spiritului, fiind simbolul sufletului deschis influentelor spirituale. Sub semnul noptii, ea poate fi insa si un simbol al frumusetii daruite, dar precare, puternica precum culoarea sa si fragila ca un trup lipsit de suflet.

Potrivit unui numar mare autori, anemona ar trebui identificata cu crinul sau narcisul din campie, de care se vorbeste adesea in Biblie. In campiile Palestinei nu existau crini albi, insa anemona era foarte raspandita.