Univers de copil

A+ R A-


Micul patriot padovan de Edmondo de Amicis

 

Va oferim spre lectura povestea "Micul patriot padovan", cuprinsa in cartea "Cuore, inima de copil" scrisa de Edmondo de Amicis.

 

Nu, n-am sa fiu un soldat netrebnic; dar m-as duce cu mai mare pofta la scoala, daca profesorul ne-ar povesti in fiecare zi cate o istorie ca cea de azi dimineata. Ne-a fagaduit sa ne spuna cate una in fiecare luna, sa ne-o dea in scris si sa fie totdeauna istoria unei fapte frumoase si adevarate a vreunui baiat.

 

Istoria de azi poarta titlul de “Micul patriot padovan”.
Iata faptul:
Un vapor francez pleca din Barcelona, oras din Spania, catre Genova. Erau pe punte: francezi, italieni, spanioli, elvetieni si altii. Printre acestia se afla si un baiat cam de unsprezece ani, singur si rau imbracat. El sta totdeauna de-o parte ca un salbatic, si se uita posomorat la toti. Cu drept cuvant era el posomorat; deoarece cu doi ani inainte de aceasta, tatal si mama sa, tarani dimprejurul Padovei, il vandusera unei capetenii de comedianti, care, dupa ce l-a invatat cateva jocuri, dandu-i multe ghionturi, batai si rabdari, l-a luat cu dansul prin Franta si prin Spania, busindu-l mereu si lasan-du-l sa moara de foame.

Cand ajunsera la Barcelona baiatul ne mai putand sa rabde bataile si foamea, ajuns fiind intr-o stare vrednica de plans, fugi de la calaul sau si alerga la consulul Italiei, ca sa ceara ocrotire. Acesta, miscat de nenorocirea lui, porunci sa-l imbarce pe acel vapor si-i dete o scrisoare catre prefectul din Genova, pe care il ruga sa trimita pe baiat la parintii sai, la acei parinti care il vandusera ca pe o vita! Bietul baiat era slab si zdrentaros! Ii detera loc intr-o cabina de clasa a II-a. Toti se uitau la el cu mila si-i faceau tot felul de intrebari, dar el nu raspundea nimanui. S-ar fi zis ca el, pe toti ii ura si ii dispretuia, asa de tare il inasprisera bataile si lipsurile.

Cu toate acestea, trei calatori izbutira sa-i dezlege limba prin multa staruinta si multe intrebari. Baiatul isi povesti viata indrugand cateva cuvinte aspre, unele venetiene, altele franceze si spaniole.

Calatorii aceia nu erau italieni, totusi il intelesera, si pe de o parte, cuprinsi de mila, pe de alta, cam chefuiti de vin, glumira cu el si, indemnandu-l sa le mai spuna cate ceva, ii detera bani. Tocmai atunci intrau in salon alti calatori, domni si doamne, si ei, ca sa se arate si mai darnici, mai scoasera parale si i le azvarlira baiatului pe masa, ca sa sune, zicandu-i: “Mai ia-i si pe acestia”. Baiatul baga banii in buzunar, le multumi cu jumatate de gura, intr-un chip cam stingaci zambind acum pentru intaia oara.

Apoi se repezi la culcusul sau, trase in graba perdeaua si ramase linistit, gandindu-se la nevoile ce intampinase pana aici si la norocul ce dadu peste el. Cu banii acestia putea sa cumpere ceva bun de mancare, caci de doi ani rabda de foame. Ajungand la Genova, ar putea sa-si cumpere o haina, caci de doi ani era imbracat numai cu zdrente; putea asemenea, ducandu-i acasa, sa fie primit de parintii sai ceva mai bine, de cum ar fi fost daca venea cu mana goala. Acei bani erau pentru dansul o mica avere; el se bucura numarandu-i pe ascuns, dupa perdelele cabinei.

Cei trei calatori, asezati la o masa din mijlocul salii, beau si povesteau despre calatoriile lor, despre tarile ce strabatusera si din vorba in vorba ajunsera sa povesteasca si despre Italia. Unul din ei incepu sa se planga de hoteluri; un altul, de drumurile de fier; si catesitrei, infierbantandu-se, incepura sa vorbeasca rau despre toate. Unul ca i-ar placea mai bine, sa calatoreasca in Laponia; un altul spunea ca nu gasise in Italia decat hoti si pungasi; un al treilea adauga ca slujbasii italieni nu stiu nici macar sa citeasca.
“Un popor ignorant!” zise cel dintai. “Murdar” adaugase al doilea. “De tal...”, striga cel de-al treilea; voia sa zica talhari, dar n-apuca sa-si sfarseasca vorba, si o ploaie de gologani cazu asupra lor, rostogolindu-se de pe masa pe jos cu un zgomot asurzitor. Catesitrei se ridicara furiosi, se uitara in sus si mai primira inca un pumn de gologani in obraz.

-Luati-va banii inapoi! zise micul padovan cu dispret, scotandu-si capul de dupa perdeaua cabinei. Eu nu primesc pomana de la cei care imi ponegresc tara!


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Civilizatia si cultura dacilor

Civilizatia si cultura dacilor

Civilizatia si cultura dacilor Dacii erau blonzi-roscovani si de statura potrivita. Cel mai des, acestia purtau plete si barba. Nobilii – numiti in limba lor tarabostes, ceea ce insemna “domni...

Dieta si alimentatie in bolile…

Dieta si alimentatie in bolile cardiovasculare

Dieta si alimentatie in bolile cardiovasculare Parerea unanima a medicilor cardiologi este ca dieta are un rol extrem de important, practic decisiv, in prevenirea si tratarea bolilor cardiovasculare. Dorim...

Ursul si albinele poezie

Ursul si albinele poezie

Ursul si albinele - poezie   Va oferim spre lectura o frumoasa poezie … “Ursul si albinele”, scrisa de Constantin Scripca. E o povestire scurta despre un nazdravan urs ce a atentat...

Sa ne ingrijim gura

Sa ne ingrijim gura

Sa ne ingrijim gura Gura constituie o adevarata uzina de chimie alimentara si este constituita din organe foarte delicate care reclama ingrijiri minutioase si constant. Digestia nu poate fi multumitoare decat...

Ziua copilului 1 iunie 2015

Ziua copilului 1 iunie 2015

Ziua Copilului - 1 iunie 2015 An de an, pe 1 iunie, sarbatorim Ziua Internationala a Copilului. Cu aceasta ocazie, ii felicitam pe toti copiii, mai mici...