Univers de copil

A+ R A-


Căprioara de Emil Gârleanu

 

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă.Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Şi-au mers mult aşa până ce au dat, în sfârşit, de luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în aceiaşi clipă căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând. În faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, şi iedul ar fi fost sfâşiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea...

Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.

 

Addthis

Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Vizualizarea liniilor de camp …

Vizualizarea liniilor de camp magnetic fizica distractiva

Vizualizarea liniilor de camp magnetic - fizica distractiva Experimentul pe care vi-l propunem va satisface dorinta de a patrunde in tainele fizicii si, de ce nu, simtul estetic. Daca luati o...

Numarati pana la trei

Numarati pana la trei

Numarati pana la trei   Va oferim spre lectura poezia “Numarati pana la trei” scrisa de Dumitru Dragan.   Sa privesti si sa nu crezi; De la Capra cu trei iezi Poti sa-nveti cu mult temei Numaratul...

Barcuta confectionata din coaj…

Barcuta confectionata din coaja de nuca

Barcuta confectionata din coaja de nuca Cea mai obisnuita jucarie din coaja de nuca este barcuta. Pentru confectionarea ei aveti nevoie de urmatoarele materiale: o jumatate de nuca, bete de chibrit...

Pastel Mariana Filimon

Pastel Mariana Filimon

Pastel - Mariana Filimon   Şi totuşi valul mov ascultă în neştire alte înţelesuri

Drepturi si libertati civile l…

Drepturi si libertati civile legea nr 272 din 2004  privind drepturile copilului

CAPITOLUL II -   Drepturile copilului  SECŢIUNEA 1 -  Drepturi si libertati civile Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului      Art. 8. - (1) Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii...