Univers de copil

A+ R A-


Căprioara de Emil Gârleanu

 

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă.Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Şi-au mers mult aşa până ce au dat, în sfârşit, de luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în aceiaşi clipă căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând. În faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, şi iedul ar fi fost sfâşiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea...

Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.

 

Addthis

Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Bradul de Craciun felicitari s…

Bradul de Craciun felicitari si imagini animate

Bradul de Craciun - felicitari si imagini animate   Simbol al vietii, pentru ca nu isi pierde frunzele, bradul aduce farmec sarbatorii de Craciun. Strange familia in jurul lui, si este impodobit...

Felicitari de Craciun handmade

Felicitari de Craciun handmade

Felicitari de Craciun handmade                                         Daca doriti sa oferiti celor dragi de Craciun o felicitare speciala, realizata manual chiar de catre voi va oferim o serie de idei de felicitari handmade...

Fricosii

Fricosii

Fricosii Va oferim spre lectura povestirea „Ce fricosi” scrisa de Mircea Pop. Ilustratia apartine lui Done Stan. Un iepuras speriat s-a oprit din fuga, sub stejar. Muschi verde si...

Ursuletul jucaus

Ursuletul jucaus

Ursuletul jucaus   Va oferim spre lectura poezia “Ursuletul jucaus”, scrisa de Kemeny Janos. Traducerea in limba romana apartine lui Ion Horea, iar ilustratia apartine Iuliei Tallas.   Ursuletul Bum-burum Calca iarba, Sare-n drum,

Sarbatoarea Adormirea Maicii D…

Sarbatoarea Adormirea Maicii Domnului

Sarbatoarea Adormirea Maicii Domnului Sarbatoarea de la 15 august, Adormirea Maicii Domnului, se cunoaste in popor sub numele de Santa Marie Mare, Sfanta Maria Mare, Santamarie Mare, Sfantamarie...