Univers de copil

A+ R A-


Căprioara de Emil Gârleanu

 

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă.Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Şi-au mers mult aşa până ce au dat, în sfârşit, de luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în aceiaşi clipă căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând. În faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, şi iedul ar fi fost sfâşiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea...

Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Viata de familie si spatiul no…

Viata de familie si spatiul nostru

Viata de familie si spatiul nostru Traiectoria spatio-temporala a vietii de cuplu reflecta cu subtilitatea unui fin “investigator” natura si mai ales calitatea relatiilor dintre parteneri. Spatiul desfasurarii coexistentei familiale...

Alergiile reaginice partea 1

Alergiile reaginice partea 1

Alergiile reaginice - partea 1 Alergiile reaginice, cele mai raspandite forme de sensibilizare umana, se caracterizeaza printr-o reactivitate constitutionala, particular crescuta la stimuli imunologici si neimunologici. Ele reprezinta un domeniu in...

Confectionam braduti de Craciu…

Confectionam braduti de Craciun din paste fainoase

Confectionam braduti de Craciun din paste fainoase       Doriti de Craciun un bradut special? Doriti sa realizati ceva original pentru Craciun? Foarte simplu, puteti realiza un bradut de Craciun din paste...

Cos cu fructe planse de colora…

Cos cu fructe planse de colorat

Coş cu fructe - planşe de colorat   Dacă vrem să trăim sănătos, fructele sunt alegerea perfectă. Într-o mare diversitate de culori, cu o multitudine de gusturi şi arome, fructele ne încântă...

De ce face albina miere

De ce face albina miere

De ce face albina miere? Va oferim spre lectura o legenda din Valcea. La inceput cand a zidit Dumnezeu lumea, a facut mai intai cerul si pe urma pamantul....