Univers de copil

A+ R A-


Căprioara de Emil Gârleanu

 

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă.Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Şi-au mers mult aşa până ce au dat, în sfârşit, de luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în aceiaşi clipă căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând. În faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, şi iedul ar fi fost sfâşiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea...

Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Cronica istorica pentru orasul…

Cronica istorica pentru orasul Iasi

Cronica istorica pentru orasul Iasi Orasul Iasi, capitala Moldovei, reprezinta unul din cele mai vechi si importante asezari ale tarii. Evident, locul e plin de istorie si...

Fauna maritima a Marii Negre

Fauna maritima a Marii Negre

Fauna maritima a Marii Negre Fatada maritima – ca de aur topit in preaplinul razelor Soarelui – a litoralului romanesc se intinde pe o lungime de 245 de km intre gura...

Metode contraceptive Contracep…

Metode contraceptive Contraceptia permanenta

Metode contraceptive - Contraceptia permanenta    Contraceptia permanenta, precum vasectomia sau legarea chirurgicala a trompelor uterine, confera o protectie permanenta impotriva unei sarcini nedorite (totusi, foarte rar aceste metode pot fi ineficiente)....

Horoscop Capricorn 2016 Dragos…

Horoscop Capricorn 2016 Dragoste

Horoscop Capricorn 2016 - Dragoste Anul 2016 parcurge un traseu destul de linistit pentru nativii Capricorn. Totusi, evolutia relationala se individualizeaza in functie de persoana si...

Intoarcere la Eminescu

Intoarcere la Eminescu

Intoarcere la Eminescu “De cate ori deschid volumul de Poeme al lui Eminescu am impresia ca ma intorc acasa, dupa o calatorie lunga. Calatoresc asa de o viata intreaga...