Univers de copil

A+ R A-


Căprioara de Emil Gârleanu

 

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă.Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Şi-au mers mult aşa până ce au dat, în sfârşit, de luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în aceiaşi clipă căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând. În faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, şi iedul ar fi fost sfâşiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea...

Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Sunt mandru de tara mea

Sunt mandru de tara mea

Sunt mandru de tara mea Va oferim spre lectura cateva versuri, ilustrate prin ochi si cuvinte de copil, despre mandria si mireasma meleagului natal romanesc. ...

Craciun 2014 felicitari mesaje…

Craciun 2014 felicitari mesaje si urari

Craciun 2014 - felicitari, mesaje si urari Craciunul este un bun prilej de bucurie alaturi de cei dragi. Ce se sarbatoreste? De Craciun se sarbatoreste Nasterea Domnului Iisus Hristos, prilej cu...

Horoscop Pesti 2016 Dragoste

Horoscop Pesti 2016 Dragoste

Horoscop Pesti 2016 - Dragoste Anul 2016 sta sub semnul armoniei pentru nativii Pesti gratie prezentei planetei Jupiter, marele benefic, in casa relatiilor Pestilor. Totul decurge...

Compozitorul Dumitru Kiriac

Compozitorul Dumitru Kiriac

Compozitorul Dumitru Kiriac “Tot ce am facut, am facut din drag pentru poporul la care am tinut si nimic nu da rezultate mai frumoase ca lucrul faurit cu dragoste.” Dumitru...

Poezii despre copilarie Ziua c…

Poezii despre copilarie Ziua copilului - 1 Iunie

Poezii despre copilarie, Ziua copilului - 1 Iunie   De 1 Iunie se sarbatoreste ziua copiilor de pretutindeni. In aceasta zi deosebita ne amintim de copilarie. Iata cele mai frumoase versuri si...