Univers de copil

A+ R A-


Căprioara de Emil Gârleanu

 

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă.Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Şi-au mers mult aşa până ce au dat, în sfârşit, de luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în aceiaşi clipă căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând. În faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, şi iedul ar fi fost sfâşiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea...

Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.

 

Addthis

Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Ingerul mortii

Ingerul mortii

Ingerul mortii Va oferim spre lectura legenda “Ingerul mortii”. E vorba despre o legenda de-a neamurilor, scrisa de George Cosbuc. In cartile sfinte ale egiptenilor este o poveste, pe...

Libelula poezie pentru copii

Libelula poezie pentru copii

Libelula - poezie pentru copii   Iata poezia “Libelula” scrisa de Ioana Diaconescu.   O gaza cu ochii Ca un petec de cer Care teribil seamana Cu un elicopter!

Felicitari de Valentines day c…

Felicitari de Valentines day cu si pentru copii

Felicitari de Valentine’s day cu si pentru copii   De Valentine’s Day toata lumea sarbatoreste iubirea. Dragostea e la ordinea zilei. Vezi colectia noastra de felicitari cu si pentru copii de Sfantul...

Buna cuviinta in biserica si p…

Buna cuviinta in biserica si puterea rugaciunii

Buna cuviinta in biserica si puterea rugaciunii Crestine, dupa ce ai intrat in biserica, fa trei inchinaciuni si aseaza-te la locul tau cu toata smerenia. Ascultati cu evlavie si luare...

Ghiocei felicitari animate

Ghiocei felicitari animate

Ghiocei - felicitari animate   S-a ivit un ghiocel si-a suras la primavara si pe fata noastra-aduce zambet si lumina iarasi. Daca doriti sa trimiteti in prag de primavara o felicitare animata...