Legenda Toamnei

Demult, demult, in negura timpului, pamantul era stapanit de spiritele naturii. Acestea umblau libere si traiau intr-o armonie perfecta. Fiinte, animale, plante, fenomene ale naturii, toate isi foloseau puterile pentru a face lumea mai frumoasa. Magia domnea in aceasta lume.

Aici traia si Tatal Anotimpurilor impreuna cu cele patru fiice ale sale: Primavara, Vara, Toamna si Iarna. Neastamparate si incredibil de frumoase, alergau zi de zi de colo colo aducand zambete pe fetele tuturor. Fiecare dintre ele avea cate un har aparte. Primavara vedea cu flori si o explozie de culori. Vara cu grane manoase si multa bucurie. Toamna cu roade gustoase si culori pastelate. Iar Iarna, cu o explozie de alb si multa liniste.

Intr-una din zile, hoinarind pe dealuri Toamna a vazut Soarele. Si a ramas tare uimita de frumusetea si stralucirea lui. In acel moment a incoltit in gandul ei dorinta de a fi mai frumoasa si mai iubita decat Soarele. Oricat de mult au incercat batranul tata si surorile ei sa o convinga ca nu are nici un motiv sa fie nemultumita, Toamna era din ce in ce mai posomorata. Daca inainte era plina de voiosie acum era melancolica si trista.

Intr-o dimineata, inainte de a se trezi toata lumea, Toamna a plecat de la casa ei. A mers ea ce a mers, cu gandul de a ajunge pe cel mai inalt munte. Planuia sa fure Soarele de pe bolta cereasca si sa-l ascunda in haul unei pesteri. Doar ca urcusul ei era din ce in ce mai greu. Vantul a aflat de gandurile ei si de acum el sufla si le spunea tuturor despre intentia Toamnei. Toti erau infiorati si cutremurati de asa o stire. Era prima data cand se intampla asa ceva in lumea lor.

Zanele padurii au hotarat sa prinda fata si o sa bage intr-o cusca. Zis si facut. Toamna a fost prinsa. Oricat ea incercat ea sa se zbata zanele au prins-o. Urma acum sa fie judecata. Soarele a aflat si el ce i se pregatea. Si a fost tare suparat. Doar rugamintile tatalui Toamnei l-au induplecat sa nu-i pedepseasca pe toti pentru nesabuinta Toamnei. Lumea s-a schimbat de atunci. Echilibrul a fost zdruncinat si de atunci familia batranului Anotimp a fost destramata. Fiecare dintre fete urma sa calatoareasca singura prin lume cate trei luni si sa aduca oamenilor cate ceva din harurile lor.

De atunci, in Septembrie, an de an, Soarele isi intoarce fata. Astfel, copacii si lumea plantelor mor pentru a renaste in primavara cand Soarele se reintoarce. Toamna vine melancolica si trista, gandindu-se inca la ceea ce a vrut sa faca. A pastrat inca roadele bogate dar tot ea aduce si vanturi si ploi infrigurate.

Autor: Lazar Adina