Arborele de cacao sau hrana zeilor

“O ceasca de cacao este suficienta pentru a mentine fortele unui soldat pentru o zi intreaga de mers!”, il informa Hernando Cortez (1485-1547, cuceritorul Mexicului) pe Carol Quintul (1516-1556, regele Spaniei). Cand conchistadorii spanioli si-au dat seama de valoarea nutritiva ridicata si stimulativa a delicioasei bauturi de cacao, de indata au introdus-o in hrana trupelor. Cristofor Columb a adus boabe de cacao in Spania. Fiind foarte apreciate de aristocrati, acestea, incet-incet au patruns in intreaga Europa.

“Plapandul”

Patria de bastina a delicatului si sensibilului arbore de cacao (Theobroma cacao) este America de Sud. Cultivatorii l-au poreclit “plapandul”. E un capricios incurabil. Atinge 7 m inaltime. Pentru a se dezvolta armonios, arborele are nevoie de multa umezeala. In padurile Amazonului are un sol afanat si o clima calda, cu o temperatura intre 20 si 32 de grade Celsius. Ii prieste umbra copacilor batrani. Din semintele ingropate la o adancime de 10 cm, dupa 3-4 ani, arborele infloreste pentru prima data. Dupa patru luni, din florile delicate se formeaza pastaile. Fructele, ovale, de culoare galben-orange, nu cresc pe crengi, ci direct pe tulpina! La maturitate, ating o lungime de 30 cm, un diametru de 10-12 cm si o greutate intre 300-600 g. In fruct, in pulpa moale si alba, se afla intre 30 si 40 de seminte. Un arbore de cacao da cam 500 kg de boabe pe an. Proaspat culese, fructele sunt amarui.

A doua patrie

O legenda spune ca prin 1870 un fierar, Tette Carchi, dintr-un orasel din Ghana – Africa, calatorind prin insula Fernando Poo, s-a intors acasa cu un sac plin se seminte de cacao, pe care le-a semanat in gradina sa. De aici, arborele s-ar fi raspandit pe toata Coasta de Azur. Astazi, Ghana produce anual peste 500.000 de tone de boabe de cacao, adica mai bine de o treime din productia mondiala. Dar, suprafete intinse sunt cultivate si in Brazilia, Nigeria, Camerun, Togo, etc.

Delicatesa … Evului Mediu

Ciocolata de astazi nu are nimic comun cu “chokolatl” (apa de cacao), care denumea o bautura preparata de azteci. Ei fierbeau boabele cu apa, apoi adaugau faina de porumb, ca s-o faca mai satioasa, si, piper iute, ca sa-i dea gust.

Datorita aromei sale deosebite, ciocolata era cea mai cautata si cea mai scumpa delicatesa a Evului mediu. Pe atunci, singura persoana care avea dreptul s-o consume sub forma lichida era regina Maria Tereza, sotia lui Ludovic al XIV-lea, regele Frantei.

Maria Tereza, in 1686, a primit de la unul din ambasadorii Frantei, un recipient special, o socolatiera, din aur si argint, impodobita cu pietre pretioase.

Cum se prepara ciocolata

In anul 1828 se produce un miracol: olandezul Van Houten a descoperit metoda de extragere a untului de cacao, un produs care contine zahar, grasimi, amidon, cofeina, etc., fara de care ciocolata nu ar mai fi … ciocolata. Dar untul de cacao este utilizat si in industriile farmaceutica si cosmetica.

Ciocolata asa cum o cunoastem astazi a aparut in 1875, in Elvetia, cei mai mari consumatori fiind elvetienii si englezii. Prepararea ciocolatei adevarate este destul de laborioasa. Asa cum aminteam, proaspat culese, fructele sunt amarui. De aceea, cinci-sase zile, ele sunt supuse unui proces de fermentare care le da un gust specific si miros de vin. Cand sunt bine uscate, semintele se prajesc in niste cilindri incinsi care se invartesc continuu. Coaja boabelor crapa, iar cand trec prin vanturatoare, cojile sunt eliminate, in mai multe etaje, de jeturi puternice de aer. Semintele sunt macinate de roti de otel, obtinandu-se o pasta de cacao destul de fluida, foarte bogata in grasimi (48-50%).

Amestecata cu zahar, ciocolata se valtuieste, apoi i se adauga lecitina, lapte, nuci, alune sau migdale, fulgi de porumb si multe alte ingrediente, etc.

Ciocolata este saraca in apa. Contine 50-60% zahar, 20-40% grasimi, 15-20% proteine si are o valoare nutritiva suficient de ridicata: 500-600 de calorii la 100 g.

Ciocolata se consuma cu masura

Naturalistul suedez Carl von Linne (1707-1778) a numit arborele de cacao “theobroma”, care inseamna “hrana zeilor”. Chimistul rus A. Veskresenski a izolat si a studiat substanta tonifianta din boabele de cacao, numita “Theobromina”. Ciocolata contine 0.4 theobromina, care are un efect stimulator asupra organelor digestive. O doza mai mare insa, de 10 g de substanta ar fi mortala pentru om!

Testele de laborator sunt elocvente: animalele hranite cu ciocolata au scheletul mai putin mineralizat, cresterea este incetinita, calciul este mai greu asimilat si retinut de organism.

Si, pentru ca tot ceea ce-i prea mult strica, chiar daca ciocolata este nemaipomenit de buna, ea trebuie consumata ca atare.