Univers de copil

A+ R A-


Coada ursoaicei de Eugen Jianu

Coada ursoaicei de Eugen JianuUrsoaica s-a privit in oglinda izvorului si, plina de mirare, a vazut ca nu avea coada!

- Mor-mor, a mormait ea. Mandrete mare cum sunt si taman eu sa n-am coada! Ia sa plec eu prin padure si sa-mi rostuiesc una. Cat mai faloasa.

N-a umblat mult ca a dat peste vulpe.

- Cumatra, a intrebat-o ursoaica, n-ai vrea sa-mi imprumuti coada matale?

- Nu pot, spuse vulpea. Fara ea m-ar prinde cainii. Asa, cand ma gonesc,e u tusti, fac coada intr-o parte, ei crezand ca am luat-o si eu intr-acolo, alearga si intra cu fruntile in copaci, iar eu in asta timp am ajuns, hat departe. Asa ca ursoaica a plecat intr-alta parte. Si s-a intalnit cu veverita.

- Veverito, a luat-o ursoaica mai pe departe. N-ai vrea sa-mi dai coada ta, sa o port si eu o zi, nu mai mult ...

- Nu pot! Daca as sta bearca, ar pune jderul laba pe mine. Ca eu cand sar din copac in copac, cu coada ma ajut. Ea imi tine echilibrul si ma ajuta sa cad mereu in picioare! 

A plecat din nou ursoaica, hotarata sa nu se lase pagubita. In poiana s-a oprit in dreptul calului care pastea.

- Calule, rogu-te, fii bun, imprumuta-mi coada ta aleasa.

- Nu ma pot lipsi, ursoaica, nici macar o clipa de coada, ca ea ma fereste de muste si de tauni ... Tot umbland asa, a ajuns ursoaica pe malul raului. Acolo a dat peste vidra iesita la pescuit.

- Vidro, tie ti-e de vreun folos coada? Ti-o trebui acolo, in imparatia apelor tale?

- Pai cum altfel? Coada ma ajuta la inotat, cu ea carmuiesc ... 

A ridicat ursoaica ochii catre crengisul si frunzisul copacilor si al tufanilor. Acolo, multime mare de pasari si pasarici de tot felul, si mai mari, si mai mici, fiecare cu coada ei.

- Zau ca nu pot sa-ti dau coada mea, i-a raspuns gaita cea guresa. E carma mea cand ma aflu in zbor!

- Nici eu nu ma pot lipsi de coada, a adaugat ciocanitoarea. Pe ea ma sprijin cand ma catar in copaci si bat cu ciocul prin scoarta lor ca sa-mi agonisesc viermusii.

- Mie imi foloseste deopotriva si cand zbor si cand ma preumblu in sus si in jos pe trunchiul copacilor adunand ouale de ganganii, a mai zis si pitigoiul.

- Hm, a mai mormait ursoaica, se vede treaba ca am sa raman bearca. Ia sa ma duc eu la bufnita, inteleapta padurii. 

Dar cum pasea catre scorbura bufnitei, a dat peste iepure.

- Iepuras dragalas, imprumuta-mi o lecuta coada mataluta!

- Bucuros. Numai ca n-am coada! La ce mi-ar folosi? S-o tarai dupa mine cand alerg incoace si incolo? Pai mai mult m-ar incurca. Si-ar pune degraba gheara pe mine toti cei care imi jinduiesc blana. Asa ca mai bine fara coada!  Uite, poate vecina caprioara sa te ajute ...

- V-am auzit vorba adineauri, dar nici eu n-am coada. La ce mi-ar folosi? In locul coditei am o pata alba. Ea e semnul pentru iezii mei cand ma urmeaza prin desisurile padurii: se tin dupa albeata si nu se ratacesc! A ajuns ursoaica la scorbura bufnitei. A stat acolo pana seara, fiindca peste zi bufnita nu iese la lumina. A ascultat pasul ursoaicei, apoi i-a zis:

- Toate cele ale padurii si ale vietatilor ei au rosturile lor. Tie la ce ti-ar folosi coada? La agonisitul demancarii? Nu! La aparatul impotriva vrajmasilor? Nici atata! La umblat? Deloc! Atunci? Numai asa, de fudulie? Paunul e singura faptura care isi poarta coada de frumusete; din pricina asta o tine toata ziua infoiata! Si tot din pricina asta se si sfadeste cat e ziua de mare cu celalalt falosal ograzii: curcanul; fiecare infoindu-se in pene. Ba, daca stau si ma gandesc bine, si cozile lor au un rost pe lumea asta: le jumulesc oamenii ca sa-si faca podoabe pe la cusmi si palarii! Ce zici, ursoaico, ti-ar fi la indemana o coada pecare s-o porti zi de zi infoiata si sa se tina oamenii dupa tine, doar-doar or apuca sa prinda o pana din ea, iar tu sa fugi pe unde vezi cu ochii ca sa te feresti?

- Ba, a mai mormait ursoaica si a plecat intr-ale ei. Tot fara de coada. Si cand s-a oprit la unda izvorului sa-si mai astampere setea, ca doar umblase, nu gluma, dupa o coada, s-a vazut oglindita in ape.

- Ia te uita ce bine imi sta asa, fara de coada! Si cum as fi purtat-o daca as fi rostuit una! Pe spate? Pe laturi? Hm, mai mare rasul. Mor-mor-mor, sa nu mai aud pe cineva pomenindu-mi de coada ...


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Superstitii de Florii si salci…

Superstitii de Florii si salcia de Florii simbol

Superstitii de Florii si salcia de Florii simbol   Afla cateva superstitii de Florii, precum si cateva informatii despre Florii si salcia de Florii - simbol pentru sarbatoarea de Florii.    Superstitii...

Versuri de toamna

Versuri de toamna

Versuri de toamnă Poezii, versuri dedicate toamnei, acestui anotimp atât de special. Toamna suspinând a primăvară - Lazar Adina Toamna .. agale își...

Noapte de iarna de Otilia Cazi…

Noapte de iarna de Otilia Cazimir

Noapte de iarna de Otilia Cazimir Vezi poezia Noapte de iarnă, scrisă de Otilia Cazimir.   Luna plină-a răsărit, Sus pe deal s-a odihnit, Şi pe cerul ca oglinda A pornit-o cu...

Iepurasul de Paste mitologie m…

Iepurasul de Paste mitologie mituri si legende

Iepuraşul de Paşte - mitologie, mituri şi legende   Deşi nu este un animal prea impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinităţii în multe culturi, este simbolul fertilităţii, al înnoirii şi...

Utilizarea ochelarilor de soar…

Utilizarea ochelarilor de soare cu lentile colorate

Utilizarea ochelarilor de soare cu lentile colorate Ochelarii cu lentile colorate (de soare) au inceput sa faca parte integranta din obiceiurile noastre fiind purtati si dupa ce soarele dispare, uneori chiar...