Din lumea celor care nu cuvanta

Este cunoscut faptul ca animalele sunt inzestrate cu o memorie prodigioasa. Imbolnavindu-se, dupa ce a stat zece ani intr-o mina, un cal a fost scos la suprafata, la lumina. Dupa ce a privit cateva minute imprejur, ca si cum s-ar fi straduit sa-si adune amintirile, calul s-a indreptat cu precizie catre grajdul unde traise inainte de a fi coborat in mina.

Albinele si paianjenii sunt cei mai buni meteorologi, prevazand schimbarea vremii cu cateva zile inaintea barometrelor si celorlalte aparate create de om.

Acum vreo 100 de ani, autoritatilor dintr-un cartier londonez li s-a parut ciudat felul de viata al unui cetatean care traia in belsug fara sa aiba vreo ocupatie. S-a descoperit pana la urma ca el traia de pe urma cainelui sau pe care il dresase sa fure. Acesta colinda bancile si se intorcea aproape in fiecare zi cu o moneda de aur in gura.

O randunica femela a fost atacata si omorata de vrabii. Intorcandu-se la cuib, barbatusul a fugarit vrabiile vrajmase, a adunat puii cazuti, i-a hranit singur, iar toamna a plecat cu ei spre sud. In primavara urmatoare s-a reintors la vechiul cuib, traind singur, izolat complet de celelalte randunele.

Cu multi ani in urma, la gradina zoologica din Dresda s-a imbolnavit grav o maimuta antropoida numita Mafuka. Aceasta purta directorului gradinii o dragoste extraordinara. Aflandu-se langa patul ei de suferinta, Mafuka s-a ridicat din greu, l-a luat de gat, l-a privit indelung, l-a sarutat de trei ori, apoi a murit.