In parcul din Targu Jiu
Va oferim spre lectura poezia “In parcul din Targu Jiu”.
S-a pornit din regasire, dintr-o lacrima de poarta,
Vina vadului subtire, culmea bradului si-o roata.
Patimi vii, nedezlegate, aplecand tacerile,
Intr-o rana aruncate, dalta si durerile.
Bradule, de mii de veacuri astepti mana lui batrana,
Ochii lui sa-ti soarba seva si chemarea din tarana
Si-a ramas furtuna, dorul, ploaia vie, rasaritul,
Sapte patimi dezlegate, inaltarea si-asfintitul.
Cumpana de ape grele la rascrucea vantului,
Doua maini se inaltara poruncind pamantului,
Doua maini de cremene, in tacerea portilor,
Adunand dintre pamanturi toatla vlaga mortilor.
Sapte pietre prinse-n soapta doborand cararile,
Dintre vulturi coborate, veacul si visarile.
La ospatul lui de taina se-aplecara stancile,
Noua munti si-o vale-amara ascultand poruncile.
Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi: