Privighetoarea, sticletele si pupaza

Va oferim spre lectura fabula „Privighetoarea, sticletele si pupaza”. Versurile apartin lui I. Constantinescu Delabaia.

Statea privighetoarea de vorba c-un sticlete;

Isi arata aceste amare regrete

Ca nu putea sa cante decat atat cat poate,

Pe cand privighetoarea din gusa-i mica scoate

Atat de mandre triluri ca pasarimea toata

Din zboru-i se opreste si-asculta-nfiorata.

- Invata-ma, micuto, sa cant si eu ca tine,

Voi fi poate in stare sa-ti fac si eu vre-un bine;

Te-oi imbraca vreodata cu penele maiastre

Ce vezi ca am pe mine, - de la bunica-mi zestre -,

Ce – fara suparare – e semn de saracie;

Ori, arna, cand spre alte meleaguri iti iei zborul,

Eu, care stau aici de obste cu poporul

De vrabii ce infrunta furtunile si gerul

Si nu parasesc tara cand tulbure e cerul,

Iti voi pazi cuibusorul ce-l parasesti plecand,

Pan’ va veni iar vara sa te intorci cantand

De vorba cu plecarea

Prea bine sama dandu-si

Zambi privighetoarea

Si, struna acordandu-si,

Izbucni deodata

In nebunesc tril,

Ca zarea minunata

Din lui lui April

Si-oprindu-se o clipa

Din cantu-i fermecat,

C-un tremur de aripa

Raspunde leganat:

“Eu, draga sticlete,

Nu-mi fac vre-un alint

Din cantecele mele,

Dar nici nu vreau sa mint

Ca nu pretuiesc darul

Ca mi-a dat Dumnezeu

Ca sa-i slavesc altarul

Cu caldul vers al meu;

Dar nimeni nu te leaga

Ca mine sa te-avanti,

Ci canta si tu, draga,

Asa cum stii sa canti;

De haina-mi cenusie

Sa rad, ar fi pacat,

E bine toti sa fie

Asa cum le e dat.”

Cand vorbele acestea, in faptul diminetii,

Fara vreo manie le schimbau cantaretii,

O pupaza spurcata,

De nimeni invitata,

Se-amesteca in vorba,

Ca buruiana-n ciorba,

Asvarle-un pu-pu-it,

Negandit,

Nescocotit:

“Ce va laudati, surate,

Ca de lucruri minunate,

Cu cantarile maiastre

Si cu straiele de zestre;

Nu vedeti ca sunt in lume

Alte pasari cu renume,

Care canta ca din vioara

Si au pene … o comoara,

Pene mandre c-ale mele

Aurite-n praf de stele?

Si-n fata noastra cand va aflati,

Cum va mai vine sa tot cantati?”

………………………………

Asemenea-n literatura,

Criticii cei rai de gura

Se amesteca in toate

Ca pupezele necurate.