Puii de vulpe

Va oferim spre lectura povestirea „Puii de vulpe” scrisa de Evgheni Cearusin.

Un prieten al meu tinea in casa doi pui de vulpe.

Erau niste pui tare sprinteni si neastamparati.

Ziua dormeau amandoi sub pat, iar noaptea ieseau de acolo si se apucau sa se zbenguie prin odaie si sa faca un taraboi, maica-maiculita! cat era nopticica de lunga.

Pana acolo ajungeau cu zburdalnicia lor, incat sareau pe pieptul amicului meu adormit, de parca era un bustean, pana cand acesta se trezea si-i punea pe fuga.

Amandoi puii de vulpe erau adevarati acrobati.

Cat ai zice „unu!” se si catarau pe perdeaua ferestrei, pana la galerie.

Cat ai zice „doi!” ii si vedeai pe dulap.

De pe dulap sareau pe scrin sau pe altceva. Iata, acum unul l-a infascat de ceafa pe celalalt si matura cu el dusumeaua.

Intr-o zi s-a intors vanatorul acasa de la treburile lui. Puii de vulpe – nicaieri. Incepu sa-i caute ...

Pe dulap – nimic.

Dadu scrinul la o parte – nici acolo, nimic.

Nici sub scaune.

Nici sub pat.

Deodata, prietenul meu se freca la ochi – ce-o fi asta? Una din cizmele lui de vanatoare, care statea intr-un ungher, prinse a se misca. Se balabani intr-o parte, in alta, cazu ...

Apoi reveni si ... o lua din loc. Sarea, se dadea tumba, iar cadea si se ridica.

Ia te uita minunatie!

Acum cizma ajunse in dreptul vanatorului.

Acesta se uita bine la nazdravana de cizma si vazu o coada stufoasa iesind dinauntrul ei. Apuca coada cu mana si-l trase afara pe unul din puii de vulpe. Apoi scutura cizma si din ea sari pe dusumea celalalt pui, care sezuse mai la fund.

Curat saltimbanci!