Sus fruntile, eroi!
Va oferim spre lectura poezia „Sus fruntile, eroi!” scrisa de Tutoveanu.
Privesc uimit cum treceti, sirag dupa sirag,
Si dintre toti, gornistul imi este cel mai drag:
Ca tainica patrunde prin slavi chemarea lui,
Asa de fermecata cum alta-n lume nu-i ...
In strigatele-aramei purtate-n larg de zari,
Se zbuciuma navalnic aprinse-nfiorari
De traznete fugare prin codri-ntunecosi:
Fanfara viforoasa cantata de stramosi;
Ca mugetul padurii, se-nvaluie si vin
Zvacnirile de bucium sunate la Cosmin,
Si larma rascolta de-al cailor talaz
Cu ropotu-i salbatec, din vai de la Grumaz;
Scrasnirea de otele cum n-a mai fost de-atunci,
In vaietele ernii, la Racova prin lunci,
Si iuresu naprazic, adanc si furtunat
Ce-l spumega de veacuri Neajlovu-nsangerat;
Suspinele-ngropate a Baia sub nameti,
Si vuietul ce zboara cu norii de sageti,
Si ruga-flacarata, din glasuri care mor,
Si-a doinelor poveste de lacrimi si de dor ...
Privesc uimit cum treceti, si-n urma voastr-ascult
Cum urla departarea de-al ostilor tumult,
Si vad batalioane, ca holdele-n apus,
Plutind pe vai, pe dealuri, pe culmile de sus.
Prin viscole de para, din slavi pana-n pamant,
Cu sulitele-ntinse si flamurle-n vant ...
Privesc uimit cum treceti si-n suflet mi s-aprind
Porniri de vitejie ce alearga clocotind
Din vremuri fara nume; sus fruntile, eroi,
Ca cerul tarii noastre se razima pe voi!
Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi: