Vulpea a scapat, tigrul a fost ucis

Fugind odata dupa un iepure, vulpea s-a prabusit intr-o groapa adanca. S-a zbatut cat s-a zbatut, labele si le-a julit, botul si l-a zdrelit, dar tot n-a putut sa iasa.

De spaima, tare s-a mai vaicarit!

In vremea aceea tigrul vina prin apropiere. S-a dat el langa gura gropii si-a intrebat:

- Ce te-ai varat, vulpe, in groapa? Ce te vaicaresti?

I-a raspuns vulpea:

- Oare nu stii ca cerul va cadea astazi pe pamant si ca-i va strivi pe toti?

- N-am auzit, a marturisit tigrul, inspaimantat.

- De-aia m-am ascuns in groapa asta adanca. Acu’ nu mai are de ce sa-mi fie frica.

- Hai, da-te mai incolo! a strigat tigrul, nerabdator. O sa ma var si eu oleaca-n groapa!

- Pentru tine, stapane, se gaseste loc intotdeauna - a rostit tare marinimoasa vulpe.

Cand l-a vazut pe tigru alaturi, l-a intrebat:

- Spune, stapane, n-ai ucis azi?

- Nu, i-a raspuns tigrul, n-am avut noroc.

- Foarte bine!

- Nu pricep de ce te bucuri! i-a raspuns tigrul.

- Atunci vulpea si-a izbit labele si-a zis:

- Ah, unde-mi sunt mintile! Am uitat sa-ti spun ca cel ce ucide sau schilodeste azi, nu scapa nici in groapa cea mai adanca!

Si graind asa, l-a muscat de coada. Si-a strans tigrul coada si s-a uitat urat la vulpe. Dar vulpea, fara sa se sperie, l-a muscat rau de tot de ureche.

- Te fac bucati! zise stapanul junglei.

- Daca ma ucizi sau ma lovesti, cade cerul peste tine! a grait vulpea si iar l-a muscat de ureche.

Atunci tigrul a zvarlit-o din groapa si a racnit:

- Sa te stiveasca pe tine cerul, neobrazato!

Dar asta si cauta vulpea, sa iasa din groapa.

S-a repezit pana intr-o poiana, unde un vacar isi pastea bivolii si i-a povestiti ce-i cu tigrul. Vacarul n-a mai stat sa piarda vremea: s-a apropiat de groapa si l-a ucis.