Judecata lui Ţepeş

La Vlad Ţepeş au venit la judecată trei oameni: un morar, un negustor şi un ţăran. Ţepeş i-a ascultat pe rând.

- Eu, zise negustorul, i-am vândut morarului grâu din cel mai bun iar el mi-a plătit jumătate de preţ spunând că la măcinat rămâne mai puţină făină!

- Aşa e drept, măria ta!, spuse morarul.

- Dar tu?, îl întreabă voievodul pe ţăran.

- Mie mi-a vândut morarul făină la preţ dublu zicând că e de cea mai bună calitate.

- Şi atunci cine e de vină?, întreabă Ţepeş.

Morarul se lăcomi cu răspunsul:

- Eu n-am nici o vină, măria ta. Am plătit cinstit negustorului. Negustorul n-are nici el vină. Numai că trebuie să se mulţumească, cu ce a primit. Doar ţăranul e de vină că nu mi-a plătit deocamdată nici un ban şi s-a îndatorat la mine!

Ţepeş stătu o clipă pe gânduri. Apoi, cu asprime în glas, zise:

- N-o fi având vină negustorul. Dar să şti că nici ţăranul n-are. El într-adevăr nu trebuia să-ţi dea nici un ban. Pentru că atât cât ai câştigat de la negustor ai pierdut la ţăran. Nu mai vorbim că, de fapt, grâul era de drept al ţăranului care a trudit pentru el să răsară. A plătit deci făina, prin sudoarea frunţii!

Un boier se plângea lui Ţepeş că ţăranii de pe pământul lui nu muncesc de ajuns. Domnul îl privi şi-i spuse:

- De ce vrei tu să-ţi muncească ţăranii?

- Pentru că, spuse boierul, munca este izvorul bogăţiei!

- Şi tu vrei să fii şi mai bogat decât eşti!

- Da!, mărturisi boierul.

- Atunci am să te pun eu să munceşti, boierule. Munca e precum ai spus, izvorul bogăţiei!