Univers de copil

A+ R A-


Legenda vulcanilor noroiosi de la Paclele Mari

Legenda vulcanilor noroiosi de la Paclele MariLegenda spune ca in timpuri nu foarte indepartate, cam in urma cu 400 de ani, pe taramul unde se afla acum vulcanii noroiosi traia Doamna Neaga, sotia domnitorului Mihnea Turcitul. Aceasta locuia aici, dupa moartea sotului sau, impreuna cu cei patru copii ai sai, trei fete si un baiat. Duceau o viata simpla iar taranii o iubeau si o cinsteau.

Urgia s-a abatut insa asupra lor din momentul in care pe aceste meleaguri a navalit Balaurul blestemat care le parjolea toata agoniseala. Oamenii locului au venit si la Doamna Neaga pentru a se plange de napasta care a venit pe capul lor. Ea, femeie singura, nu avea cum sa-i ajute asa incat a apelat la fiul sau, Arbanasul. Taranii spuneau ca fiul domnitorului ar fi singurul care ar fi putut dobori Balaurul. Inima lui curajoasa si talentul in manirea sabiei erau singura lor salvare.

Auzind de ceea ce se intampla, Arbanasu a inceput pregatirile de lupta. Tanar, cu sangele clocotind si dornic de a-si dovedi vitejia, el ardea de nerabdare sa infrunte Balaurul care le-a tulburat linistea.

A doua zi a si pornit la drum, calare pe o mandrete de cal alb, puternic si iute. In drumul sau a vazut cu ochii lui prapadul pe care l-a facut Fiara. Taranii erau amarati, recolta distrusa si animalele moarte.

Prin Valea Parului, Berca, Dimiana, Margariti a trecut flacaul in cautarea lui. La un moment dat, in calea lui apare, un batran care ii spune ca a vazut Balaurul cu sapte capete pe culmea unui deal din apropiere.

A pornit de indata inspre locul acela si in scurta vreme a vazut profilandu-se silueta ingrozitoare a Fiarei. Vazand apropierea voinicului, Balaurul s-a ridicat, s-a scuturat din tot trupul si a inceput sa arunce inspre Arbanasu cu suvoaie de foc.

Flacaul nostru sarea din calea focului, si trimitea sageti inspre aceasta. O sageata bine tintita a lovit Balaurul si foarte repede Arbanas i-a taiat iute un cap cu palosul sau. Din trupul lui a prins a tasni un sange negru care se scurgea pe pamant. Inspaimantat si ranit, Balaurul a fugit pentru a se ascunde sub pamant intr-un barlog pe care il avea la Berca.

Arbanas a pornit pe urmele lui, invingand toate obstacolele care i se iveau in cale. In scurt timp l-a ajuns din urma si fiul domnitorului i-a mai retezat un cap. Insa, datorita puternicei lovituri, flacaul nostru a picat de pe cal iar Balaurul a putut sa se ascunda la Berca, unde a si ramas pentru totdeauna.

De atunci, in jurul barlogului sau nu mai creste nimic, iar pamantul este uscat si zbarcit. Din loc in loc, apar mici ochiuri de namol din care tasnesc bule de argila si despre care se spune ca ar fi ranile Balaurului, iar tinutul acela cenusiu si crapat ar fi spinarea Fiarei.


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Horoscopul dragostei pentru an…

Horoscopul dragostei pentru anul 2014

Horoscopul dragostei pentru anul 2014   Afla horoscopul dragostei pentru anul 2014. Afla ce va rezerva astrele pentru anul viitor si care sunt prezicerile pentru casa relatiilor sentimentale si casa casniciei pentru...

Buna dimineata la Mos Ajun

Buna dimineata la Mos AjunAfla versuri colinde – Buna dimineata la Mos Ajun.   Buna dimineata la Mos Ajun,Ne dati ori nu ne dati?Ne dati ori nu ne dati?Ne dati, ne dati?

La multi ani de Sfantul Ilie m…

La multi ani de Sfantul Ilie mesaje sms urari si felicitari

La multi ani de Sfantul Ilie mesaje, sms, urari si felicitari   Sarbatoarea Sfantului si marelui Profet Ilie are loc pe 20 iulie. Sa uram “La multi ani!” tuturor celor ce poarta...

Ziua de Ignat obiceiuri tradit…

Ziua de Ignat obiceiuri traditii si povestiri

Ziua de Ignat - obiceiuri, traditii si povestiri Prin multe parti, in ziua de Ignat (20 decembrie) se taie porcii. "Chiar de n-ai taia un porc, taie cel putin o pasare,...

Vara poezie de Tudor George

Vara poezie de Tudor George

Vara poezie de Tudor George   Vezi poezia “Vara” scrisa de Tudor George.   Un anotimp aprins isi desfasoara Cu steag de aur holdele-n campie, Starnind, cat marea, flacara lor vie Si oastea lor, sub trambita solara!