Vita de vie si strugurii

E toamna si a sosit vremea culegerii roadelor pamantului, inclusiv strangerea strugurilor, frunctele vitei de vie. Vita de vie (Vitis vinifera L.) este o planta cataratoare, o liana care poate atinge o lungime de 35 m si face parte din specia de plante de genul Vitis, familia Vitaceae. Este originara in regiunea mediteraneana, in Europa Centrala si in sud-vestul Asiei.

Cu siguranta cunoasteti planta de vita de vie si fructele sale. Cu toate acestea, sa observam si sa ne reamintim printr-o imagine ilustrata partile componente ale vitei de vie: butuc, coada, lastari cu frunze si carcei, ciorchini de strugure, carcel.

Vorbim despre o planta iubitoare de lumina si mult soare, de aceea vitei de vie ii priesc mai ales dealurile insorite, in zonele cu panta. Ea are radacina lemnoasa, care patrunde adanc in pamant. De aceea poate rezista la seceta. Tulpina este lemnoasa si se numeste butuc, iar din butuc cresc mai multe tulpini subtiri, numite coarde. Nu este greu de ghicit si observat ca pe coardele vitei de vie cresc lastarii cu frunze. Acestia se pot agata, prin carcei, de araci sau de sarma dintre stalpii de pe randurile de vie.

Frunza vitei de vie este de vorba unei palme, in timp de florile sale sunt mici si adunate mai multe la un loc sub forma de ciorchine. Frunzele alterneaza si au o lungime si largime de 5-20 cm.

Din fiecare floare se formeaza o boaba de strugure. Boabele coapte de strugure au culoarea galbena-verzuie, rosiatica sau violeta-albastruie, in functie de soiul vitei de vie. Azi, in lume se cultiva peste 4.000 de soiuri diferite de struguri de masa si de struguri pentru vinificatie. De exemplu, Babeasca neagra, Busuioaca de Bohotin, Cadarca, Chardonnay, Cabernet Sauvignon, Gewurztraminer, Muscat, Pinot Noir, Riesling, Tamaioasa romaneasca, Sauvignon Blanc, etc. Forma lor este rotunda sau lunguiata. Sunt acoperite de o pielita, acrisoara la gust, iar inauntru se afla partea dulce, zemoasa si semintele. Vita de vie este cultivata pentru fructele sale - strugurii.

Dar, pentru a avea recolta bogata de struguri, via trebuie ingrijita cu multa atentie. Astfel, pamantul se sapa ca sa fie mereu afanat si fara buruieni. O alta lucrare de primavara este reprezentata de taierea coardelor de prisos si de scurtarea altora, in asa fel incat sa se asigure o crestere armonioasa a plantei si o recolta cat mai buna. O alta activitate consta in stropitul vitei de vie cu scop de inlaturare a unor boli ce apar pe frunzele boabele de struguri. Toamna, unele soiuri de vita de vie se ingroapa (se acopera cu pamant butucul sau toata planta in functie de frigul din zona respectiva) pentru a se feri de inghetul iernii.

Recoltarea strugurilor se face in lunile septembrie-octombrie. Acestia pot fi consumati proaspeti, dar si ca dulceata sau compot sau pot fi utilizati pentru prepararea de sucuri. Tot din struguri se obtin stafidele. Interesant de stiut este ca istoria sa este strans legata si de istoria vinului, licoarea fermecata pe care o indrageau si zeii. Cea mai mare cantitate de struguri este folosita, asadar, pentru obtinerea vinurilor.

Pot fi mentionate, de asemenea, proprietatile medicinale si valoarea nutritiva a strugurilor. Strugurii contin glucide in proportie de 35%, vitamine esentiale (A, C, P, PP, B1, B2, B6), acizi organici, saruri minerale si microelemente substantiale (Mn, Zn, I, Ti, etc.).