Stolnicul Constantin Cantacuzino - primul autor al unei harti romanesti

Constantin Cantacuzino, stolnic, diplomat, istoric si geograf, reprezentant de seama al umanismului in tarile romane, s-a nascut in anul 1640 in familia postelnicului Cantacuzino, poate cea mai puternica si mai influenta familie boiereasca din Tara Romaneasca a secolului al XVII-lea. Inca de la varsta de 15 ani, viitorul carturar este trimis sa studieze la Constantinopol si apoi la cunoscuta universitate din Padova. Disciplinele pe care le-a studiat in inaltele scoli i-au permis sa-si insuseasca nu numai vaste cunostinte, ci sa-si formeze si precepte si idei noi, in spiritul umanismului, puse in valoare mai tarziu in cronica sa “Istoria Tarii Rumanesti dintru inceput”, ramase neterminata, cronica in care sustine, cu solida argumentatie, originea romana, unitatea si continuitatea poporului roman pe teritoriul Daciei.

In afara de aceasta cronica, stolnicul Cantacuzino a intocmit si o harta a Tarii Romanesti, prima harta cunoscuta executata de un roman. Indemnul hotarator de a intocmi harta Tarii Romanesti i-a venit probabil stolnicul din partea prietenilor sai Ioan Comnen si Hrisant Notara, unii dintre cei mai mari invatati ai timpului. De aceea si numele lor figureaza in legenda hartii. Hrisant Notara a dus harta stolnicului la Padova si a inlesnit tiparirea acesteia in anul 1700. Dupa aparitie, harta s-a raspandit foarte repede in cercurile stiintifice din numeroase tari din apusul si rasaritul Europei. Epigrafistul englez Edmond Chishult a folosit harta in calatoria facuta in Valahia in anul 1702. Meletie de Arta, profesorul lui Dimitrie Cantemir, a reprodus-o intr-o geografie tiparita la Venetia. Si fostul secretar al lui Constantin Brancoveanu, Anton Maria Del Chiaro, reproduce harta in lucrarea “Revolutiile Valachiei” (Venetia, 1718), reducand-o insa in dimensiuni si transcriind in limba italiana denumirile. Nu este exclus ca si Dimitrie Cantemir sa fi cunoscut harta inca pe cand isi face studiile la Constantinopol. Felul in care reda raurile, muntii, orasele in harta Moldovei din 1716 dovedeste influenta hartii lui Cantacuzino. Geografii si istoricii romani n-au cunoscut multa vreme nici harta stolnicului Cantacuzino (descoperita la “British Museum” din Londra abia dupa primul razboi mondial) si nici harta lui Dimitrie Cantemir (descoperita la Paris de catre profesorul G. Vaslan).

Harta lui Dimitrie Cantacuzino este construita pe 4 foi de panza cu dimensiunile de 132/64 cm. In coltul din stanga sus, intr-un medalion, se afla chipul lui Constantin Brancoveanu, iar in dreapta este trecuta legenda cu mentiunile: Ungrovlahia, impartita in 17 judete; executantul (stolnicul Cantacuzino); in folosul lui Ion Comnen; inchinata lui Constantin Brancoveanu. In coltul din stanga jos se poate citi: Padova, 1700. In coltul din dreapta jos este trecuta legenda semnelor grafice intrebuintate in harta, in limbile greaca si latina. Harta prezinta Tara Romaneasca din punct de vedere fizic, economic, politic si arheologic. Ca elemente fizice sunt infatisati muntii si dealurile sub forma de musuroaie sau movile, raurile si padurile. Raurile mai importante sunt redate prin doua linii paralele. Cursul Dunarii este infatisat cu aproximatie, dar sunt redate Portile de Fier si mai multe ostroave. Padurile sunt infatisate sub forma de grupuri de copaci. Din punct de vedere economic sunt infatisate bogatiile minerale, regiunile viticole renumite, podurile de peste rauri. Sub raport politic se arata hotarele tarii, iar pe Dunare figureaza cele 3 raiale – Braila, Giurgiu si Turnu. Sunt reprezentate, de asemenea, hotarele judetelor (in numar de 17), 23 de orase si targuri, 526 de sate. Sunt specificate resedintele domnesti, arhiepiscopale sau mitropolitane. Pe harta apar si elemente arheologice: drumul roman de-a lungul Oltului, podul lui Traian, turnurile de la turnu Rosu si Turnu Magurele.

Toate aceste reprezentari denota ca stolnicul era bine informat si cunostea intreg cuprinsul tarii, probabil prin functiile pe care le-a indeplinit la curtea domneasca. Avea bogate cunostinte geografice si cartografice. Prin toate acestea, stolnicul Constantin Cantacuzino ne apare ca o personalitate complexa, de mare eruditie, care intruchipeaza in mod fericit calitatile de istoric si cele de geograf. Cu toate lipsurile de executie si de continut, datorate mijloacelor de reprezentare, restranse la acea vreme, harta constituie nu numai cea dintai realizare cartografica a unui roman privitoare la tara sa, dar si un foarte important document informativ pentru epoca in care a fost intocmita.