Supernova din 1054 - mit sau realitate?

In anul 1784, astronomul francez Charles Joseph Messier publica un catalog de nebuloase si roiuri stelare. Primul dintre cele 103 obiecte ceresti catalogate, vestita “nebuloasa Crab”, situata in constelatia Taurul, este un obiect unic, de structura filamentara, cu magnitudinea vizuala 9, deci usor vizibil cu un instrument mediu. Este o intensa sursa de radiatii X, gama si radio, provenite de la steaua neutronica situata in interiorul ei si care, la o raza de numai 10 km, are o densitate de peste 1 milion de tone/cm³. Gazele din nebuloasa evadeaza cu viteze de aproximativ 1.000 km/s, dovedind ca in acel loc a existat candva o puternica explozie. In 1968 s-a descoperit acolo si un pulsar, cu o perioada de rotatie extrem de scurta, de numai 0⁸,033.

De la Messier si pana in zilele noastre, nebuloasa Crab a suscitat mereu interesul, fiind considerata reziduul exploziei unei supernove. Identificarea acesteia cu “astrul din 1054” a fost considerata multa vreme ca de necontestat. Dar din 1942, cand J.C. Oort a emis prima obiectie asupra identitatii “noi stele” cu supernova, studiul ei a devenit din ce in ce mai interesant. Sursele originale (arabe, americane, chineze si japoneze) nu au facut decat sa complice lucrurile. Dar ce s-a intamplat in 1054? … La 4 iulie al acelui an a aparut pe cer, in dreptul constelatiei Taurul, o stea extrem de stralucitore, provenind din explozia unei supernove. Aceasta stea a ramas vizibila, in plina zi, timp de 23 de zile si a continuat sa straluceasca noaptea inca 6 luni, dupa care a disparut. Expansiunea invelusului stelei a fost pusa in evidenta in 1921, prin compararea fotografiilor luate la cativa ani distanta. Mai mult, pe baza vitezei de expansiune (0'',23/an pe axa mare) si a distantei (aproximativ 3.600 de ani lumina) s-a dovedit ca steaua care a dat nastere invelisului gazos (in forma de Crab) a explodat in jurul anului 1000. Cel care a facut prima identificare a acestei nebuloase cu aparitia din 1054 a fost renumitul astronom E.P. Hubble (1928).

Este, totusi, surprinzator faptul ca un fenomen atat de deosebit a fost consemnat doar de cronicile si tratatele astronomice chinezesti si nu apare nicaieri mentionat la europeni sau la arabi, mai ales ca alte fenomene mai putin spectaculoase, ca supernova din anul 1006 sau aparitia in 1066 a cometei cunoscute mai tarziu sub numele de Halley, au fost de mai multe ori mentionate. S-ar fi putut ca in Europa sa fi fost atunci conditii meteorologice nefavorabile observarii fenomenului respectiv. Dar o descoperire recenta aduce un nou element in favoarea textelor chinezesti. Este vorba de un text arab scris intre 12 aprilie 1054 si 1 aprilie 1055 de Ibn Butlan, originar din Bagdad, care se afla in acea perioada la Constantinopol. Nu sunt mentionate insa nici pozitia si nici stralucirea obiectului observat. Si mai elocvente sunt gravurile realizate in jurul anului 1000 de indienii Hopi in Noul Mexic si in Arizona. Figurile pictate cu oxizi de fier sau gravate reprezinta Luna la primul patrat alaturi de un obiect stralucitor. Configuratia coincide, intr-adevar, cu conjunctia care s-a produs la 5 iulie 1054 in momentul rasaritului celor doi astri. Or, singura regiune a globului de unde putea fi vazut acest fenomen era tocmai vestul Statelor Unite.

Analiza acestor documente, ca si a celor opt referiri chinezesti si doua japoneze nu a dus la o solutie unica: cometa, nova … De exemplu, “steaua” consemnata la chinezi aparea la sud-est de steaua Zeta din Taurul, in timp ce in prezent se afla la aproximativ 1º nord-vest. Or, miscarile proprii ale stelei ar fi dus la aceasta diferenta de pozitie abia dupa 60.000 de ani. Sa fi fost o eroare din partea observatorului? Nici data aparitiei ei nu este aceeasi, osciland intre martie si iunie. Sa fi avut loc atunci mai multe fenomene? Cat despre natura astrului, cronicile sunt mai vagi: era mare cam cat Venus si de culoare rosie-albicioasa. S-ar putea sa fi fost, totusi, o cometa. Cronicile japoneze, care consemneaza aparitia unui astru stralucitor ca Jupiter in vecinatatea stelei Zeta din Taurul, il mentioneaza apoi in drumul lui printre stelele constelatiei. Ba este chiar semnalat in mai multe directii (de la Pleiade pana la Zeta Tauri). In sfarsit, pentru ca itele problemei sa se incurce de tot, reevaluari noi ale vitezei de expansiune au dus la o nesiguranta asupra datei exploziei de mai bine de 1000 de ani.

Realitatea este ca in anul 1054 numerosi observatori de pe tot globul au vazut un nou astru in constelatia Taurul. Foarte multi inclina insa sa creada ca fenomenul a fost doar o banala cometa, care ar fi inlocuit astfel mitica supernova din 1054.