Univers de copil

Fizica si chimia dintilor

Oricat ar parea de ciudata o asemenea afirmatie, lucrul este totusi e perfect veridic. Se poate vorbi de o fizica si de o chimie a dintilor.

S-au facut nenumarate calcule in aceasta directie. Astfel, s-a observat ca pentru mestecarea diferitelor alimente, sub impulsurile date de catre muschii masticatori, acestia actioneaza cu diferite forte asupra alimentelor. Pentru mestecarea carnii de vita fiarta ei actioneaza cu o forta de 14-15 kgf. Asupra carnii de vita fripta actioneaza cu 40-45 kgf, asupra bomboanelor tari tot cu 40-45 kgf, iar asupra cojii de paine tare, cu 145 kgf.

Tot din punct de vedere al dizicii, fiecare dinte implantat pe arcada dentara poate fi privit ca o parghie cand de gradul I, cand de gradul II. Cand dintele actioneaza ca o parghie de gradul I, punctul de sprijin se afla la nivelul gatului dintelui, bratul fortei fiind reprezentat de inaltimea coroanei, iar bratul de rezistenta, de lungimea radacinii. Cu cat radacina unui dinte este mai mare si coroana sa mai mica, cu atat implantarea va fi mai solida. Cand actioneaza ca o parghie de gradul II, punctul de sprijin se muta spre varf, incat miscarea bratului de rezistenta, din cauza scurtarii radacinii, va duce la aparitia mobilitatii dintelui.

Din punct de vedere chimic, dintele are o structura foarte complexa privind cele trei componente ale sale: smaltul, dentina, cementul. Smaltul reprezinta 20-25% din dinte.

In componenta atat a dintilor temporari, cat si a celor permanenti, se gasesc cele mai variate elemente chimice cum ar fi: calciul, fosforul, fluorul, magneziul, sodiul - care reprezinta a 180-1 parte din smalt -, potasiul, clorul, zincul, strontiul, cuprul, staniul, mercurul, plumbul, manganul, fierul. Se mai gasesc urme extrem de fine din elemente cum ar fi: argintul, bariul, cromul, titanul, nichelul, vanadiul, siliciul, beriliul, litiul, aluminiul, stibiul, codmiumul, cobaltul, paladiul, rubidiul, zirconiul si chiar aur si platina.

Acestui complex de elemente anorganice ii putem adauga o serie intreaga de elemente organice cuprinzand proteine, zaharuri si grasimi adica elementele de baza ale oricarei structuri celulare. Cata complexitate de substante in aceasta piesa anatomica pe care o reprezinta dintele. Prin functiile multiple – mecanice, fizice, chimice – pe care le detine, prin varietatea componentelor sale, fiecare dinte in sine reprezinta un minuscul tezaur, care confera organismului uman nu numai frumusete, dar si rezistenta si sanatate. Si cand ne gandim ca sunt unii dintre noi, care dau atat de putina importanta acestui “mini-tezaur”, aratandu-se oricand dispusi sa renunte la el.