Jocurile si istoria

Presupunand prin absurd ca omenirea si-ar pierde la un moment dat “memoria” (bibliotecile, inregistrarile de informatii de tot felul), dar ar ramane jocurile, un cercetator atent ar putea, totusi, sa reconstituie pe aceasta baza mare parte a istoriei (ba chiar si a geografiei, stiintelor sociale, economiei etc.). Sa ne gandim, de exemplu, la jocurile din familia sahului, pe tablele carora apar regi, regine, generali, ofiteri, care de lupta, elefanti, sahi, maharajahi, prim-ministri, mandarini, lancieri, turnuri, tunuri, cai, nave, veritabila “stare civila” si catalog militar medieval. Iar actiunea sahurilor (si nu sunt putine) este mai mult decat reprezentativa pentru intreaga istorie a omenirii: “uciderea” de piese, eventual a regelui (maharajahului), generalului advers. Apar uneori si detalii locale, tinand de istoria regiunii de origine a jocului. La Shaturanga, stramosul vechi al sahului (se juca in patru, doi contra doi), prin ocuparea campului de plecare al unui rege advers, sau chiar al regelui aliat (!), se prelua si comanda pieselor subordonate acelui rege. La Tablut, un joc scandinav, consemnat si de Carl von Linne (1707-1778) in jurnalul sau de calatorie prin Laponia, piesele se impart in doua tabere: suedezii si moscovitii! Primii au si un rege, care pleaca din centru si are ca scop sa ajunga la marginea tabliei, fugind deci de moscoviti. Sa consemnam si jocul Ofiterii si cipaii, cunoscut in India si pe tabla caruia exista un “fort”, in care se afla la inceput ofiterii, dar pe care cipaii incearca sa-l ocupe (cipai - soldat indian din armata anglo-indiana).

Sa trecem insa la timpurile mai noi si sa consideram jocurile din clasa atat de raspanditului Monopoly, adevarat “joc de intreprindere” in sensul universitar al cuvantului, oglinda fidela a realitatii economice precizate.

Si mai explicite sunt “war-game”-urile, in care doi sai mai multi parteneri se intrec in a-si adjudec batalii istorice faimoase, schematizate si modificate adesea, dar pastrand inca multe elemente reale (printre care si harti ale locului de desfasurare a conflictului), transformate in planse de joc. Iata doar cateva titluri: Waterloo, Quebec 1759, Pacific war, Rommel’s war, Siracco, Normandia.

Exista si jocuri care pot ilustra un intreg manual de istorie. Cel mai spectaculos dintre ele se intituleaza chiar Istoria universala si a aparut in Anglia. Jocul in sine e banal: fiecare jucator are un pion pe care il deplaseaza pe un traseu in spirala in functie de indicatiile unui zar; cel care ajunge primul in capat castiga (exista unele salturi inainte sau inapoi, dar ideea jocului este cea expusa mai devreme). Cele 143 de campuri ale traseului sunt insa ilustrate cu tot atatea imagini (in primul rand legate de istoria Angliei), incepand cu Adam si Eva sub pomul biblic si incheind, normal, cu portretul reginei Victoria. Intre acestea, intalnim arca lui Noe, intemeierea Romei, pe Darius, Alexandru cel Mare, Mahomed, Shakespeare, Cromwll, Napoleon, inventarea tiparului, inaltarea primului balon si multe alte evenimente similare.

In sfarsit, sa ne referim la jocurile pe calculator, atat de la moda si in care apar atat de des rachete, extraterestri, module lunare, razboaie stelare.

Cantitatea de informatie (explicita sau implicita) stocata in jocuri este, intr-adevar, imensa.

Uneori si evolutia in timp a unor jocuri a insotit evenimente istorice, incrustate apoi in piese si reguli de joc. Cel mai semnificativ exemplu este tot cazul sahalui, care a debutat (“varsta” Shaturanga) prin a avea pioni, elefanti, cai, nave si rajahi, in patru armate aliniate doua cate doua, a unit apoi doua “formatii de lupta”, prilej cu care un rajah a fost “degradat” prim-ministru (etapa Shatranj) si a trecut, in Evul Mediu, in Europa, schimband primul-ministru in regina. Se pare ca acest lucru a fost prilejuit de discutiile legate de proiectul casatoriei imparatesei Irina a Bizantului cu Carol cel Mare, regele francilor (intre 768-814). “Cei doi monarhi si-au facut unul altuia o serie de daruri; printre cele trimise de mai varstnica imparateasa s-a aflat si un joc de sah cu prim-ministri inlocuiti cu regine a caror putere a fost marita dincolo de puterea oricarei alte piese. (Prim-ministrii de la Shatranj se deplasau cate un singur pas, numai pe diagonala; nn.). Carol cel Mare a intrevazut aici oarece dificultati viitoare si mariajul nu s-a materializat”.

Alteori s-a intamplat si invers: jocurile au influentat istoria. Nu ne referim la aprecieri generale, gen “plaga jocurilor de noroc …”, nici la istorioare mai mult sau mai putin autentice, cu batalii intrerupte si rivalitati transate apoi in urma unei partide de GO. Iata insa povestea unui regat – Madagascar – si a unei regine – Ranavalona a III-a – care au pierit in urma unei partide de Fanorona (joc de tipul Alquerque, cu piese identice, care se deplaseaza pe o retea de linii, capturandu-se prin apropiere si indepartare). Incoronata la 22 de ani si maritata cu forta cu prim-ministrul ei (de 59 de ani), Ranavalona era excesiv de superstitioasa. Obiceiul nu era nou la curte; una din predecesoarele sale, regina Rasoherina, ordonase indepartarea tuturor broastelor si a lacatelor de la usile palatului; palat care era proiectat in asa fel incat nicio dimensiune sa nu includa cifrele 6 si 8 (in exprimarea numerica)! Nu este deci surprinzator ca, in 1895, cand francezii asediau capitala, regina si consilierii ei au decis sa aleaga tactica armatei in functie de rezultatul unei partide de Fanorona, intre doi profesionisti locali. Urmarile au fost devastatoare. Insula a fost cucerita, monarhia abolita, iar regina trimisa in exil (a murit in Algeria, in 1917).

Paralela dintre jocuri si istorie poate fi urmarita si in alte planuri: vremurile “iluministe” prefera jocurile logice, cele “obscurantiste” se apleaca mai mult asupra jocurilor la care hazardul are o participare mai mare; epocile “puritane” au fost insotite de jocuri “plicticoase”; jocurile de noroc (cu miza) au fost interzise in unele locuri/timpuri, incurajate in altele. Si asa mai departe. Subiect pentru o intreaga monografie cu titlul “Jocurile si istoria” …