Univers de copil

A+ R A-


 

Vocile istoriei

 

vocile istorie cetatea alba iuliaVa oferim spre lectura povestirea „Vocile” scrisa de Romulus Rusan.

 

Acum patru decenii si mai bine, plimbandu-ma prin Alba Iulia, am auzit pe cineva spunand: “Pe aici, pe drumul acesta a intrat in cetate Mihai Viteazul”. Trebuie sa spun ca nu eram inca elev, nici macar in clasa intai, ca nu facusem, bineinteles, lectii de istorie, nici macar de citire, si ca nu ma gaseam in trecere prin orasul acela: chiar ma nascusem acolo, cu vreo cativa ani in urma.

 

Jucandu-ma, altadata, in santurile cetatii, am descoperit un tunel vechi. Traversandu-l, am ajuns in partea cealalta. Aici se inalta un deal, de fapt un fel de platou, pe care se unduia, in bataia vantului, un lan de porumb: “Aici au fost trasi pe roata Horia si Closca”, a spus din nou cineva. Trebuie sa repet ca ajunsesem in acel loc cu totul intamplator, ca nici o tablita indicatoare, nici un ghid nu ma indrumasera intr-acolo si ca acele nume, pentru prima data auzite, am putut la inceput sa cred ca erau ale unor vecini.

 

Altadata, purtandu-mi pasii prin cetate, m-am pomenit in fata unei cladiri albe, cu geamuri largi, luminoase, semanand cu o fregata. Privind-o curios si intrebandu-ma ce poate fi, o alta voce, atat de soptita ca parca venea din adancul meu, mi-a spus: “Aici e sala Unirii”. Altadata, hoinarind pe Platoul Romanilor, mi s-a intamplat sa aud de Gemina, de municipiul Apulum si de diferiti soldati care purtau nume foarte asemanatoare cu ale noastre. Toate aceste nume erau sapate pe pietrele de mormant asezate in pridvorul catedralei.

 

Asa am ajuns sa cunosc, inainte de a fi avut profesori si lectii, inainte de a fi stiut ce inseamna istoria, acest pamant. Asa am invatat, cu ochii, cu talpile si cu auzul, acest judet in forma de lacrima despre care cartile de geografie aveau sa-mi spuna apoi ca e inima Transilvaniei …

 

… Pamantul traversat de Muresul tacut si sever, ca de o artera de sange … In care veneau, cu alte taceri seculare, Ariesul, Tarnavele, Valea Frumoasei, Valea Tibrului si, acolo unde, mai tarziu, degetul meu avea sa se opreasca orgolios pe harta, Ampoiul, plin de maluri aduse din muntii cenusii.

 

… Din muntii sub care ma nascusem si care se desenau infricosator pe cer: departe, prin ceturi, Detunata; mai aproape, ca o descurajare invinsa. Cheile Intregladei; si, mai aproape, dintele singuratic al Craivei si spinarea de jurasic al Cetii; si mult mai aproape, acolo unde nu mai stiam daca vad sau visez, molohul impadurit cu goruni al Mamutului …

 

Cand, si mai tarziu, si mai temeinic, am invatat toate aceste lucruri la scoala, am avut impresia ca ele sunt ale mele, ca numele auzite sau vazute pana atunci apartin unor rude ale mele, ca toate aceste amintiri sunt desprinse dintr-o poveste veche soptita mereu si mereu de niste voci, pana cand unul din cei ce le ascultau a simtit impulsul sa le puna pe hartie …

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Cum se formeaza senzatia audit…

Cum se formeaza senzatia auditiva

Cum se formeaza senzatia auditiva Sa vedem cum se formeaza senzatia auditiva. Vibratiile sonore din mediul ambient sunt receptionate de catre pavilionul urechii, care le transmite timpanului prin conductul auditiv extern....

Inima lemnului

Inima lemnului

Inima lemnului Am trecut pe sub poarta Maramuresului si am intrat in inima lemnului. Erau acolo multe viori, si erau garduri si case, si foarte mult lemn, lemn pentru...

Legenda Babei Dochia

Legenda Babei Dochia

Legenda Babei Dochia   Romanii sarbatoresc pe 1 Martie, nu numai prima zi de primavera ci si Ziua Babei Dochia. In mitologia romana, Baba Dochia era asociata cu zeita Junona. In alte...

Hansel si Gretel de Fratii Gri…

Hansel si Gretel de Fratii Grimm

Hansel şi Gretel de Fraţii Grimm     A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit, unde-şi ducea viaţa...

Umbrele pentru plante

Umbrele pentru plante

Umbrele pentru plante Cumplita e vara in stepa! Pamantul si aerul se-ncing de arsita, iar oamenii prinvesc la cer cu nadejdea ca doar-doar o cadea vreo ploicica. Dar cerul e senin...