In excursie la Scarisoara

Din autobuzele care au strabatut drumul de basm de la Alba Iulia pana aici, in poiana cu flori stralucitoare a Muntilor Apuseni, copiii coboara dornici sa respire adierea fanului de curand adunat in capite si mireasma tare a brazilor. Albastrul cerului e atat de aproape incat daca ai incerca, l-ai putea cuprinde in brate ... Fetele si baietii se dezmortesc alergand in iarba, culegand flori ori asternand stergare pentru pranz.

Printre copii si-au facut aparitia un sol pretios: un baietel blond, cu clop de paie, care duce o donita din lemn de tei ce pare a fi plina de pietre scumpe.

- De unde ai strans zmeura?

- Zmeura? … De acolo …. Arata baietelul.

Peste un sfert de ceas de “ospat” cu zmeura si afine, prietenii nostri grabesc pe repezisul potecilor, marind sagetile “SPRE GHETAR”. Inca putin si se simte suflarea rece a pesterii Scarisoara, monument natural atat de ravnit de excursionisti.

Dupa ce si-au imbracat jachetele groase aduse de acasa, copiii calca grijulii pe treptele friguroase ale unei “scarisoare” ce coboara intr-un adanc de … 48 m. Dupa mult efort temerarii se afla in marea sala circulara a ghetarului. Licuricii-lanterne taie prin bezne raze luminoase.

Pestera fermecata isi dezvaluie comorile alcatuite de natura de-a lungul unui timp pierdut in negura. Stalactitele si stalagmitele straluces inchipuind podoabe fantastice. Ele sunt rezultatul picaturilor de apa cu care s-a jucat timpul si natura impietrindu-le in causul muntelui. Dupa vizitarea palatului Sanzienii si a unor sali pardosite cu gheata, micii calatori s-au intors afara, la vara care-i astepta, sa-i poarte in aceasta vacanta spre alte locuri minunate.