Conversatie in parc

Va oferim spre lectura povestirea “Conversatie” scrisa de Vitantas Petkiavicius, iar traducerea in romaneste semnata de Ileana-Sonia Radu.

Imi place foarte mult sa ma plimb cu fratiorul meu prin parc. Acolo sunt multe mame cu carucioare: si tinere, si mai in varsta. Eu sunt cea mai mica mama din parc, nu ajung inca nici la manerul caruciorului si merg si fara palarie.

- Cati ani are fratiorul tau? ma intreaba mama unui carucior albastru.

- In curand o sa faca sase luni, spun eu.

- Numai atat? Ce copil mic!

Ea nu stie nimic despre noi, asa ca ii explic:

- Daca nu se imbolnavea ar fi fost si mai mare …

Ea rade si ma mangaie pe par. Atunci eu o intreb:

- Dar de ce in caruciorul dumneavoastra sunt doi?

- Sunt gemeni!

- Gemeni?! Asta inseamna atunci cand unul e important si celalalt de rezerva, nu-i asa?

- Nu, fetito. Sunt amandoi importanti, foarte, foarte importanti. Unul e Ionut, iar celalalt Danut.

- Noua ne ajunge numai Petrus, noi nu suntem hapsani.

Desigur, desigur a fost ea de acord cu mine. esti o fetita tare desteapta.

- Al nostru tipa groaznic. Chiar si doctorul se teme de el. Cand se apropie de el isi leaga un tifon pe fata.

Intre timp mama apropiindu-se de noi spuse:

- Asta, nu de frica, Mariuca: doctorul se leaga cu tifon la gura ca sa nu ia micutul mirobi.

- Dar pe mine n-are voie sa ma lege …

- De ce?

- Pentru ca doctorul doar se uita la Petrus, scrie reteta si pleaca, iar eu trebuie sa am grija de el toata ziua: sa-i cant, sa-i spun povesti …

- Ce povesti? se mira mama, ca doar el nu stie sa vorbeasca

- Si ce, daca? In schimb, stie foarte bine sa asculte.