Adolescenta si sportul

Adolescenta reprezinta o etapa importanta din viata individului, caracterizata printr-o serie de mari transformari organice, morfo-functionale, neuro-endocrine, psihice, ce urmeaza perioadei copilariei si care se produce intr-o perioada de timp variabila de la individ la individ, imbracand note particulare, ce ia sfarsit odata cu stabilirea trasaturilor definitive, caracteristice adultului.

Multi autori subimpart adolescenta in perioadele: prepubertate, pubertate si adolescenta propriu-zisa.

Durata si ritmul schimbarilor calitative si cantitative au loc sub influenta puternica a sistemului endocrin; ele restructureaza si cladesc un nou organism atat din punct de vedere somato-functional, cat si neuro-endocrin, ceea ce i-a facut pe unii autori sa considere adolescenta ca o a doua nastere.

La fete aceasta perioada este mai scurta, de circa 7 ani, pe cand la baieti ea poate dura peste 8-9 ani.

Un rol deosebit de important in desfasurarea proceselor fiziologice ale adolescentei il joaca factorii de mediu cum ar fi alimentatia, conditiile de viata, factorul geografic, ereditatea etc., care influenteaza, favorabil sau nefavorabil, asupra procesului de crestere si dezvoltare, ce se desfasoara intr-un ritm accelerat.

In adolescenta, capacitatea de efort ramane in urma dezvoltarii generale organice, creand un dezacord ce se va corecta in timp, intai prin cresterea corespunzatoare a viscerelor toracice, cord-pulmon, apoi prin perfectionarea si antrenarea functionala a acestora la nevoile sporite ale organismului.

Functiile neuro-psihice se dezvolta, inteligenta devine mai ascutita, judecatile si comportamentul psihic se modifica in bine, depasind etapa critica a emotivitatii crescute, a irascibilitatii sau timiditatii excesive, comportarea copilareasca fiind inlocuita de capacitatea de a rationa logic si de a face asocieri complexe folosind notiuni abstracte, desi uneori se confunda neesentialul si secundarul cu principalul. Adolescentul cauta sa imite, creandu-si modele de comportare.

Adolescenta este varsta marilor pasiuni, ambitiilor si sperantelor, dar si a delasarii si alunecarii spre viciu; de aceea, adolescentul trebuie condus cu mai multa atentie, discretie si tact pedagogic atat in activitatea zilnica, cat mai ales in timpul liber.

Controlul medical complex este obligatoriu, deoarece medicul poate si trebuie sa raspunda la toate problemele privind starea de sanatate a adolescentului, dar mai ales sa observe modul in care se face dezvoltarea fizica si dinamica cresterii si capacitatii de efort. Importante sunt concluziile dar mai ales indicatiile medicale de urmat privind regimul igenic de viata si miscare, ca si folosirea factorilor ajutatori de calire – aer, apa, soare.

Sportul de performanta nu va fi recomandat decat acelora care sunt perfect sanatosi, foarte bine dezvoltati fizic si cu capacitate deosebita de efort.

Marea majoritate a tinerilor trebuie sa participe in mod organizat o forma de miscare, care sa fie adaptata posibilitatilor lor sau sa fie indicate ca terapie de corectie a unor deficiente fizice sau functionale. De aceea, este indicata cultura fizica medicala, care, prin mijloacele sale multiple si variate, duce la intarirea sanatatii, perfectioneaza calitatile fizice si psihice, creste valoarea biologica, vitalitatea si capacitatea de munca a individului. Ea se poate aplica fie ca gimnastica igenica zilnica, fie ca gimnastica medicala corectiva, cand urmareste corectarea si influentarea favorabila a unor deficiente de crestere.

O alta forma de miscare recomandata o reprezinta sportul si turismul, mult agreate de tineri, si care, practicate sistematic in timpul liber, creeaza cea mai complexa forma de agregare a intregului organism in efort, fiind in acelasi timp un echilibrant al functiilor vegetative ca rezultat al procesului de antrenare.

Ca si sportul de performanta, si in aceste situatii trebuie respectate cateva principii fiziologice, cum ar fi:

-         alegerea celui mai indicat dintre sporturi sau ramuri sportive;

-         gradarea efortului in fiecare lectie si perioada de pregatire;

-         alternarea eforturilor cu pauze necesare refacerii.

In principiu, nu se vor depune eforturi mari, ele fiind rezervate sportului de performanta. Efortul mediu este cel mai recomandabil, deoarece se pot obtine efectele favorabile dorite si se evita urmarile negative ce pot aparea ca urmare a dozarii gresite. Profesorul de educatie fizica trebuie sa urmareasca permanent reactiile fiziologice si emotionale, aparitia starii de oboseala, in care caz reduce numarul exercitiilor, intensitatea lor si durata, prelungeste pauzele sau intrerupe efortul. Se va acorda o atentie speciala executarii corecte a exercitiilor si miscarilor. Efecte deosebite se obtin prin practicarea inotului (in special in corectarea unor deficiente ale coloanei vertebrale, insuficiente respiratorii, in bolile metabolice etc.) si a unor probe din atletism, cum sunt alergarile adaptate la posibilitatile fiecaruia.

In pregatirea fizica a adolescentilor de ambele sexe vor fi evitate eforturile statice prelungite, exercitiile violente sau traumatizante, ca si cele de forta si rezistenta.

Se va evita, de asemenea, viata sedentara, excesul de munca intelectuala si profesionala necompensate de activitatea fizica corespunzatoare.

Incadrandu-se intr-un regim de viata igenic, in care activitatea profesionala alterneaza judicious cu efortul fizic si repausul, si in care factorii de calire sunt folositi metodic, tinerii din zilele noastre se bucura din plin de efectele pozitive ale factorilor ce regleaza si stimuleaza cresterea si dezvoltarea armonioasa a corpului.