Bolile diareice la sugar III

De cele mai multe ori, boala diareica a sugarului se vindeca cu usurinta in urma unui regim dietetic corespunzator si a unei bune ingrijiri la domiciliu. Tot in mediul familial, dar sub supraveghere medicala, se vindeca si formele medii de boala, in care deshidratarea nu a depasit 5% din greutatea corpului, dar cu conditia sa se inceapa imediat completarea apei pierdute prin administrarea de lichide pe gura.

Cazurile severe, atat prin simptomele generale, cat si prin importanta deshidtratarii (de peste 10%), se vor interna de urgenta la spital, necesitand nu numai terapie, ci si o dieta sustinuta.

Dar primele masuri, pana la prezentarea la medic, revin familiei si ele consta in:

§         suprimarea imediata a laptelui si a celorlalte alimente din alimentatia sugarului bolnav;

§         administrarea, in locul alimentatiei intrerupte, de lichide pe gura (ceai, apa fiarta zaharata), cu lingurita, biberonul sau, la nevoie, cu pipeta;

§         combaterea febrei. Nu se vor administra in nici un caz supozitoare antitermice, acestea nefacand decat sa accelereze diareea existenta.

Abia dupa aplicarea acestor masuri se poate spune ca mama si-a facut datoria, de aici inainte revenind medicului sarcina de a interveni cu competenta pentru asigurarea vindecarii bolii.

In afara mancarurilor dietetice comune tuturor formelor clinice de diaree, se aplica si un tratament medicamentos specific si particular fiecarui caz in parte, in functie de agentul cauzator al bolii, asa-numitul tratament etiologic.

In ceea ce priveste tratamentul dietetic, acesta variaza in functie de severitatea bolii. In formele usoare de boala, numai simpla scadere cantitativa a ratiei alimentare (restrictie valabila, in special, pentru lapte) si inlocuirea cantitatii reduse cu ceai indulcit cu 5% zahar sunt suficiente pentru vindecarea clinica. Adesea, sugarul isi reduce singur ratia alimentara, ca o prima masura de autoaparare sau de proctectie contra bolii, fie refuzand total biberonul, fie consumand din el numai o cantitate redusa.

Atragem atentia ca in tratamentul unei boli diareice, eliminarea cu desavarsire a zaharului (de la indulcirea ceaiului), pe care o practica din prea mult zel unele mame, este o greseala, deoarece copilul suporta foarte bine un aport de 5% zahar, fara a accentua scaunele diareice si, in plus, zaharul constituie un aport energetic, care, desi minor, este necesar copilului in aceasta faza de tratament.

In alte forme de boala, in care toleranta digestiva a sugarului este scazuta, se suprima alimentatia obisnuita si se introduce o dieta hidrica (ceai cu zahar sau cu glucoza 5%) sau supa de morcovi. Cu rezultate mai putin bune, supa de morcovi poate fi inlocuita cu mucilagiu de orez.

Indiferent pentru care din solutiile de mai sus optam, cantitatea lor va inlocui exact cantitatea de alimente pe care o primea la fiecare masa sugarul, inainte de imbolnavire, acoperindu-se astfel nevoia de lichide.

Pe de alta parte, precizam ca o perioada de infometare a copilului prin regim dietetic nu numai ca nu dauneaza, dar chiar ajuta vindecarea clinica, in timp ce nerealizarea unui aport optim de lichide poate dauna sever copilului, ale carui necesitati hidrice sunt incontestabil mai mari decat cele ale adultului.

Dupa aplicarea unui astfel de regim timp de 12-24 de ore, se trece la realimentarea copilului cu produse lactate modificate, a caror administrare progresiva in alimentatie, bineinteles sub supravegherea medicului, este binevenita, scaunele copilului normalizandu-se de la o zi la alta.

Progresivitatea reluarii alimentatiei constituie una din cheile succesului terapeutic. Mai mult, ea constituie un principiu obligatoriu chiar si in cazul sugarului normal, cand se trece de la o alimentatie exclusiv cu lapte matern sau cu alt timp de lapte, la o diversificare a alimentatiei sale.

In functie de aparitia semnelor de ameliorare a bolii (scaderea febrei, disparitia varsaturilor, aparitia poftei de mancare, normalizarea scaunelor, ca numar si consistenta), se poate reintroduce – dar tot progresiv – alimentatia cu care a fost obisnuit copilul inainte de imbolnavire. Reluarea prematura a acestei alimentatii prezinta riscul aparitiei de recaderi ale bolii, in timp ce prelungirea excesiva a unei diete severe poate sa duca la subnutritia copilului.

Bolile diareice acute la sugar sunt insotite adesea de varsaturi. Cand acest simptom este manifestat intens, posibilitatile de hidratare orala ale copilului sunt considerabil reduse sau chiar inexistente, si in acest caz se impune internarea copilului intr-un serviciu de terapie intensiva, unde calea fiziologica (orala) de patrundere a lichidelor in organism va fi inlocuita cu cea parenterala, constand in perfuzii pe cale venoasa cu solutii hidroelectrolitice (apa + saruri minerale).

La sugari mai mari (peste 6-7 luni) si cu o buna stare de nutritie, realimentarea se poate efectua fara a se apela la lapte, optandu-se, in schimb, pentru fainoase cu apa (gris cu apa, orez pasat), dar cu respectarea stricta a principiului progresivitatii, dupa care, la cateva zile, se poate trece la inlocuirea apei cu lapte in prepararea meselor respective.

Tratamentul medicamentos se va face numai la indicatia si dupa prescriptia medicului, lui revenindu-i sarcina aprecierii formei clinice, a severitatii bolii, a suspicionarii etiologiei si, in functie de acesti parametri, se va aplica tratamentul simptomatic si etiologic.

Tratamentul unei boli diareice va contine, de regula, medicamente care sa combata cele mai importante si suparatoare simptome ale bolii: starea febrila, varsaturile, colicile abdominale etc.

Cand anamneza si aspectul clinic al bolii sugereaza o posibila infectie intestinala resposabila de aparitia scaunelor diareice, se recurge la folosirea de chimioterapice sau de antibiotice cu efect pe tubul digestiv.

De asemenea, se recomanda examenul bacteriologic al florei din scaun, asa-numita coprocultura, si in functie de germenul patogen izolat si de sensibilitatea lui la antibiotice (antibiograma), se administreaza antibioticul cel mai activ.

Dupa vindecare, urmeaza starea de reconfortare si de calire a organismului copilului, in vederea cresterii capacitatii de rezistenta la diverse imbolnaviri.

Dr. Octavian Popescu

Bolile diareice la sugar I

Bolile diareice la sugar II