Cardiopatiile congenitale

Cardiopatiile congenitale – boli ale inimii prezente de la nastere – nu sunt foarte rare. Din pacate sunt copii care se nasc cu o asemenea suferinta.

Afectiunile cuprinse in grupa cardiopatiilor congenitale sunt de o extrema varietate: majoritatea reprezinta o anomalie in dezvoltarea inimii si a vaselor mari. Si evolutia lor naturala este diferita: unele permit supravietuirea pana la o varsta inaintata, altele – cel putin un sfert – sunt deosebit de grave, radicand probleme dificile de diagnostic si tratament inca din primul an de viata. Aceastea din urma sunt numite “afectiuni cronice”.

Deoarece cardiopatia congenitala reprezinta o categorie insemnata din totalul malformatiilor atat ca numar, cat si ca gravitate, prevenirea si tratamentul ei constituie o problema de medicina sociala, fiind o cauza de invaliditate pentru bolnavi si de suferinta morala pentru familiile acestora. Datorita progreselor care s-au facut in ceea ce priveste chirurgia cardiaca, aceste malformatii, care pana acum cateva decenii nu beneficiau de un tratament eficient, pot fi perfect corectate, asigurand copiilor o dezvoltare si o insertie sociala normala. Cazurile neoperabile sunt, din fericire, putine. Defectul septal ventricular – cea mai comuna cardipatie congenitala – se inchide uneori spontan in primul an de viata, alte cardiopatii congenitale se vindeca in urma unui tratament medicamentos, iar o parte insemnata, prin lipsa de gravitate, impune numai respectarea unor indicatii igienice, fara sa necesite interventie chirurgicala.

Cauzele cardipatiilor congenitate si cum le putem preveni

Din pacate, aceste cauze sunt numai partial cunoscute si, in consecinta, posibilitatile de prevenire sunt imperfecte, dar nu lipsite de valoare practica. Astfel, unele dintre cardiopatiile congenitale sunt consecinta imbolnavirii embrionului in uterul matern, si anume in primele trei luni de sarcina, cand inima – ca de altfel si alte organe – nu este inca complet formata. Rubeola, o boala virotica usoara, asemenatoare cu pojarul, daca survine la o gravida in primul trimestru de sarcina, produce o suferinta grava a embrionului, din care rezulta malformatii, indeosebi cardiace si oculare. Rolul infectiilor virale sezoniere este banuit, dar nu dovedit.

O ingrozitoare tragedie a zguduit lumea cu ceva ani in urma. In cateva tari din Occident, un medicament Thalidomida era recomandat de firma producatoare impotriva tulburarilor vegetative de care sufera mai toate femeile in primele luni de sarcina. Ulterior, s-a constatat ca medicamentul, insuficient verificat in laborator, produce copilului grave malformatii ale inimii si ale membrelor. S-au nascut mii de copii malformati. Multi au murit, dar multi traiesc si vor mai trai, spre a ne reaminti de riscurile pe care le implica administrarea intempensiva a unui medicament la o gravida. De altfel, cunoastem numeroase droguri care pot produce malformatii, fapt indicat si in prospectele medicamentelor noastre.

Din cele relatate, reiese un aspect important in profilaxia cardiopatiilor congenitale, ca si al tuturor malformatiilor de altfel, il constituie prevenirea infectiilor in primele luni de sarcina. Daca mama s-a imbolnavit, se impune consultarea medicului. Un alt aspect, cel putin tot atat de important, este evitarea medicamentelor in aceasta perioada. Sunt periculoase indeosebi medicamentele noi, care n-au trecut proba timpului, ca si automedicatia, capabila de complicatii uneori ireversibile. Mai exista unele cardiopatii congenitale care apar in cadrul unor boli familiale complexe, afectand o anumita gena, iar altele includ o anomalie numerica sau structurala a cromozomilor.

Cand exista o astfel de suspiciune, este necesar ca medicul specialist sa fie informat asupra antecedentelor familiale, considerandu-se esentiala si examinarea medicala a rudelor bolnave.

Din nefericire, majoritatea cardiopatiilor congenitale rezulta din actiunea consensuala a unor factori de mediu si genetici. Aceste afectiuni se numesc poligenice, iar prevenirea lor este intotdeauna dificila.

Se ridica intrebarea fireasca daca dintr-o familie in care un parinte sau un copil sufera de o cardiopatie congenitala, se va naste sau nu un descendent cu aceeasi boala? Geneticianul sau cardiologul sunt in masura sa aprecieze valoarea riscului, care, de regula, este mic, cu atat mai mic cu cat boala de care sufera unul dintre membrii familiei este mai rara.

Pentru tratamentul cardiopatiilor congenitale, un rol esential il joaca diagnosticul precoce. Pediatrul este primul chemat sa depisteze aceasta boala inca de la nastere sau din primele luni de viata, fapt deosebit de necesar, indeosebi pentru formele grave. Acest deziderat este destul de dificil de realizat, tinand seama de numarul destul de insemnat al cardiopatiilor congenitale si de particularitatile bolilor pe care le poate prezenta sugarul. Adeseori, cianoza (invinetirea pielii si a mucoaselor), accentuata de plans, suptul intrerupt, ca expresie a unei respiratii dificile, pot sa atraga atentia mamei asupra unei suferinte a copilului, dar, de obicei, depistarea bolii se face cu ocazia unui examen medical. Adeseori, pentru precizarea exacta a diagnosticului sunt necesare examene complexe ca, de exemplu, cateterismul cardiac sau angiocardiografia, care trebuie practicata fara ezitari sau amanari nejustificate.

Pentru cazurile grave, greu de apreciat de la inceput, intarzierea diagnosticului dincolo de primul an de viata poate fi catastrofala, progresiunea bolii putand sa puna in pericol, in scurt timp, viata copilului. In plus, pot sa apara destul de rapid modificari ireversibile, indeosebi in plamani, care fac ca interventia chirurgicala sa fie grevata de riscuri mari sau sa fie imposibila.

Momentul optim al interventiei chirigicale este variabil, de la caz la caz. Uneori, operatia se impune in primii doi ani de viata, dar, de regula, se practica la varsta de 4-5 ani, deci inainte de a fi scolarizat copilul. De altfel, este recunoscut de catre specialisti ca, la aceasta varsta, operatia este mai usor acceptata din punct de vedere psihologic, atat de bolnav, cat si de familie, iar incadrarea ulterioara a copilului in scoala si in societate este optima.

Complicatiile grave pe care le poate antrena dupa sine intarzierea operatiei implica, deopotriva, responsabilitatea parintilor si a medicului.

In asteptarea momentului optim, in care interventia se poate practica cu minimum de risc si cu cele mai bune rezultate, un tratament medical corect este esential. Uneori, la copiii mici sunt necesare operatii usoare paliative, care, fara sa corecteze defectul, permit sa se astepte fara pericol momentul realizarii curei complete.

Exista insa numeroase cardiopatii congenitale care nu necesita operatie, deoarece permit o viata normala si indelungata, in timp ce unele forme pot fi operate la adolescenta sau maturitate, cu rezultate excelente.

Astazi beneficiem de multiple posibilitati de depistare a cardiopatiilor congenitale prin reteaua de pediatrie. Diagnosticul corect cere punerea in functiune a unor mijloace de diagnostic de mare tehnicitate, iar interventia chirugicala se efectueza in clinici de specialitate sau centre universitare.

Atragem atentia ca problema tratamentului acestor boli trebuie privita nu numai cu seriozitate, dar si cu optimism, deoarece clinicile chirurgicale specializate din tara noastra abordeaza cu succes chiar si cazurile cele mai complexe. In plus, importante posibilitati stiintifice, tehnice si materiale sunt puse in slujba acestor copii, spre a-i reda unei vieti normale. Satisfactiile sunt insa nu numai pe masura eforturilor societatii, dar si ale medicilor si ale famiilor celor suferinzi.

Dr. Al. Ioan